Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 15 Bible Online

Cartea înţelepciunei 15 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 15

¹Iară Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi drept, îndelung răbdătoriu, şi cu milă ocârmuieşti toate.

²Că, de-am şi păcătuit, ai Tăi sântem noi cei ce cunoaştem putearea Ta, şi nu vom păcătui, ştiind că ai Tăi sântem socotiţi.

³Că a Te cunoaşte pre Tine dreptate desăvârşită easte, şi a şti putearea Ta, rădăcina nemurirei.

⁴Că nu ne-au înşelat pre noi socoteala meşteşugului celui rău a oamenilor, nici umbra zugrăviturilor, osteneala cea fără de roadă, chipul cel întinat cu multe fealiuri de văpseale,

⁵A cărora vedeare, la cei fără de minte, spre ocară vine şi pofteaşte chipul mortului, vedeare fără suflare.

⁶Iubitorii celor reale vreadnici sânt să aibă nădeajdea întru acealea, şi cei ce le fac şi cei ce le poftesc şi cei ce să închină lor.

⁷Că olariul, pământ moale călcând, cu osteneală face spre slujba noastră orice, şi din acelaşi pământ au făcut şi vase curate de slujbă, şi împrotivă, toate aseamenea; care vase de ce treabă să fie, judecă olariul.

⁸Şi cel rău, ostenitoriu, face dumnezeu deşert dintr-acelaşi lut, cel ce cu puţin mai înainte din pământ au fost făcut, şi după puţin să va întoarce iarăşi de unde s-au luat, când să va ceare să dea sufletul cu carele easte deatoriu.

⁹Ci are el grije, nu pentru că să osteneaşte sau că are viiaţă scurtă, ci să întreace cu meşterii cei de aur şi de argint şi urmează pre faurii cei de aramă şi-şi ţine cinste că face lucruri deşearte.

¹⁰Cenuşe e inima lui, şi decât pământul mai slabă nădeajdea lui, şi decât lutul mai necinstită e viiaţa lui.

¹¹Că n-au cunoscut pre Cel ce l-au făcut pre el şi pre Cel ce i-au însuflat lui suflet lucrătoriu şi pre Cel ce i-au suflat duh de viiaţă.

¹²Ci au socotit că viiaţa noastră easte jucăreae şi traiul nostru târg de câştig, că să cade, zic, ori de unde, şi din rău a câştiga.

¹³Că acesta să ştie pre sine, că mai mult decât toţi păcătuiaşte cel ce din lucru de pământ face vase, care lezne să sparg şi săpate.

¹⁴Ci toţi aceştia sânt mai nebuni şi mai ticăloşi decât sufletul pruncului, vrăjmaşii norodului Tău, carii îl asupresc pre el.

¹⁵De vreame ce pre toţi idolii neamurilor i-au socotit dumnezei, carii nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu trag aer, nici cu urechile nu aud, nici cu deagetele mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă.

¹⁶Pentru că om i-au făcut pre ei, şi cel ce s-au împrumutat de duh i-au zidit pre ei, că nici un om nu poate să facă pre dumnezeu aseamenea şie,

¹⁷Ci, muritoriu fiind, mort face, cu mâini fără de leage, că mai bun easte el decât dumnezeii săi, că el easte viu, iară aceia nu.

¹⁸Şi dobitoacelor celor mai urâte să închină, că, alăturându-să cu nebuniia, decât cealealalte, sânt mai reale.

¹⁹Nici aşea frumoase sânt la vedeare întră dobitoace cât să le poftim, şi au fugit şi de lauda lui Dumnezeu şi de binecuvântarea Lui.