Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 16 Bible Online

Cartea înţelepciunei 16 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 16

¹Drept aceaea, pentru unele ca aceastea, după vrednicie s-au pedepsit şi prin mulţime de fieri s-au chinuit.

²Şi, în locul pedeapsii aceiia, bine ai făcut norodului Tău, căruia, când au poftit gustare noao, hrană le-ai gătit, prepeliţe.

³Ca aceaea poftind hrană, pentru ceale ce li s-au arătat şi li s-au trimis, şi de la pofta cea de lipsă să se întoarcă; iară aceştia, puţin lipsindu-să, hrană noao au gustat.

⁴Că să cădea celor ce făcea tirănie să le vie lipsă de care să nu poată scăpa; iară acestora numai să li să areate cum să chinuia vrăjmaşii lor.

⁵Că şi când au venit preste ei groaznica mânie a fierilor şi cu muşcarea şerpilor celor cumpliţi să strica,

⁶Ci nu până în sfârşit au rămas mâniia Ta, ci pentru ca să se înveaţe, în puţină vreame s-au turburat, având sămnul mântuirii, ca să-şi aducă aminte de porunca legii Tale.

⁷Că cei ce să întorcea, nu prin ceaea ce vedea să mântuia, ci prin Tine, Mântuitoriul tuturor.

⁸Şi cu aceasta ai arătat vrăjmaşilor noştri că Tu eşti Cel ce mântuieşti de tot răul.

⁹Că pre aceia i-au omorât muşcările lăcustelor şi ale muştelor, şi nu s-au aflat leac sufletului lor, că vreadnici era cu unele ca aceastea a să pedepsi.

¹⁰Iară pre fiii Tăi nici dinţii bălaorilor celor veninaţi nu i-au biruit, că mila Ta, venind, i-au vindecat pre ei.

¹¹Că aducându-şi aminte de cuvintele Tale să împungea şi degrab să mântuia, ca nu căzind întru adâncă uitare să fie înstrăinaţi de facerea Ta de bine.

¹²Că nici iarbă, nici unsoare nu i-au vindecat pre ei, ci cuvântul Tău, Doamne, Cel ce toate le vindecă.

¹³Că Tu stăpâneşti preste viiaţă şi preste moarte şi pogori la porţile iadului şi iară râdici.

¹⁴Şi omul ucide cu răutatea sa, şi ieşind duhul nu să va întoarce, nici va aduce îndărăpt sufletul cel luat.

¹⁵Iară de mâna Ta nu easte putinţă a scăpa.

¹⁶Că păgânii carii s-au lepădat a Te şti pre Tine cu putearea braţului Tău au fost bătuţi cu ploi străine şi cu grindine şi de ploi gonindu-să neîncetat şi de foc amistuindu-să.

¹⁷Că ce e mai minunat, mai mult ardea focul în apă, carea toate le stânge, pentru că lumea easte apărătoare celor drepţi.

¹⁸Că aorea să îmblânzea para focului, ca să nu arză pre fierile ceale trimisă asupra celor necredincioşi, şi ei, văzind, să cunoască că cu judecata lui Dumnezeu să gonesc.

¹⁹Iară aorea şi în apă mai mult decât e putearea focului ardea, ca să strice roadele pământului celui nedrept.

²⁰Că cu hrană îngerească ai hrănit pre norodul Tău şi pâine gata ai trimis lor din ceriu, fără de osteneală, carea avea toată dulceaţa, după toată plăcearea gustului.

²¹Că statul Tău au arătat cătră fii dulceaţa Ta şi, precum poftea cel ce o mânca, aşea să făcea precum fieştecine voia.

²²Iară zăpada şi ghiiaţa răbda focul, şi nu să topiia, ca să cunoască că focul cel arzătoriu, carele strălucea în zăpadă şi în ploi, au amistuit rodurile vrăjmaşilor.

²³Şi iarăşi acesta, ca să se hrănească drepţii, şi-au uitat putearea sa.

²⁴Pentru că făptura slujind Ţie, Celui ce o ai făcut, să tinde spre pedeapsă asupra celor nedrepţi şi să slobozeaşte spre facerea de bine, pentru cei ce nădăjduiesc spre Tine.

²⁵Pentru aceaea, şi atunci, spre toate mutându-să, darului Tău, celui a toate hrănitoriu, slujea, spre vrearea celor ce să ruga.

²⁶Ca să înveaţe pre fiii Tăi, pre carii i-ai iubit, Doamne, că nu naşterile roadelor hrănesc pre om, ci cuvântul Tău ţine pre cei ce cred Ţie.

²⁷Că ceaea ce nu să strica de foc, de puţină rază a soarelui încălzindu-să, să topiia.

²⁸Ca cunoscut să fie că, mai înainte de soare, trebuie a mâneca spre mulţămita Ta şi la răsăritul luminei a să ruga Ţie.

²⁹Că nădeajdea celui nemulţămitoriu ca ghiiaţa de iarnă să va topi şi va cură ca apa cea de nici o treabă.