Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 17 Bible Online

Cartea înţelepciunei 17 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 17

¹Că mari sânt judecăţile Tale şi nespuse, pentru aceaea sufletele ceale necertate au rătăcit.

²Că socotind să asuprească pre neamul cel sfânt, cei fără de leage, legaţii întunearecului şi legaţii nopţii ceii lungi, închizindu-să cu acoperemânturi, pribeagi de la purtarea de grije cea veacinică au zăcut.

³Căci, când gândea că să vor pitula prin păcatele ceale ascunse, acoperiţi cu întunecat norul uitării s-a râsipit, spăimântaţi cu groază şi cu năluciri turburaţi.

⁴Că nici peştera, ceaea ce îi ţinea pre ei, i-au păzit fără de frică, ci sunete, turburându-i pre ei, răsuna primpregiur şi năluciri posomorâte să arăta feaţelor celor supărate.

⁵Şi nici o puteare de foc putea să lumineaze, nici flacărele ceale strălucite a stealelor suferea a lumina acea întunecată noapte.

⁶Ci să vedea la ei numai foc grabnic, plin de frică, şi spăriindu-să de acea vedeare, ce nu să vedea, ceale ce să vedea le socotea a fi mai reale.

⁷Şi batjocurile meşteşugului vrăjitoresc zăcea, şi sumeţiia, cea de mare înţălepciune, le era lor mustrarea cu batjocură.

⁸Că cei ce făgăduia că vor goni frica şi turburările de la sufletul înspăimântat, aceştia era cuprinşi de frică plină de râs [1].

⁹Că şi când nici un lucru turburătoriu nu-i înfricoşea pre ei, de treacerea fierilor şi de şuierarea şerpilor îngrozindu-să, perea tremurând şi să lăpăda a vedea aerul, de carele necăiri nu putea scăpa.

¹⁰Că groaznic lucru easte, când însuşi răutatea mărturiseaşte şi vinovăţeaşte.

¹¹Şi pururea au luat ceale reale, ţiindu-să cunoştinţa.

¹²Că nimica nu easte frica, fără numai lipsirea ajutorinţelor celor de la minte.

¹³Şi când înlăuntru e mai mică aşteptarea, mai mare socoteaşte neştiinţa pricinii, ceiia ce dă munca.

¹⁴Iară aceia carii, în noaptea cea cu adevărat neputincioasă, care şi din fundurile neputinciosului iad au venit, tot acelaşi somn dormind,

¹⁵De o parte cu groaza nălucirilor să gonea, şi de altă parte cu lipsirea sufletului slăbea, că fără de veaste şi când nu aştepta le-au venit lor frică.

¹⁶Şi, după aceasta, oricarele cădea acolo să păzea închis în temniţa cea fără de fier.

¹⁷Că ori plugariu de era neştine, ori păstoriu, ori lucrătoriu de la pustie, fiind apucat, răbda această nevoie de carea nu să putea feri.

¹⁸Pentru că, cu un lanţ al întunearecului, toţi era legaţi.

¹⁹Ori vânt şuierând, au glasul pasărilor, cel cu bun viers de pre ramurile ceale dease, sau repeziş de apă mergând cu silă, sau lovitură cumplită de pietri surpate, alergarea cea nevăzută a dobitoacelor celor ce saltă, au glasul cumplitelor hiiară, celor ce răcnesc, i-au făcut de au leşinat, au răsunarea munţilor, carea să frânge întru sine, îi făcea să se sfârşească de frică.

²⁰Că toată lumea cu lumină limpede să lumina şi cu neîmpiedecate lucruri să ţinea.

²¹Şi numai la aceaea s-au întins noapte grea, carea era chipul întunearecului, celui ce va să-i priimească pre ei, şi ei şieşi îşi era mai grei decât întunearecul.