Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 18 Bible Online

Cartea înţelepciunei 18 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 18

¹Şi la cuvioşii Tăi mare lumină era, al cărora glasul îl auzea, iară chipul nu-l vedea.

²Şi, pentru că nu pătimea şi ei acealea, îi fericea pre ei şi mulţămea pentru că nu-şi izbândesc pentru asuprealele ceale mai dinainte şi să ruga să-i iarte de realele ce le-au fost făcut.

³Pentru care le-ai dat lor stâlp de foc arzătoriu, carele să-i povăţuiască întru acea călătorie neştiută, şi soare fără de stricăciune ai dat aceştii călătorii iubitoare de cinste.

⁴Că vreadnici era aceia a să lipsi de lumină şi a să păzi întru întunearec, cei ce au păzit pre fiii Tăi închişi, prin carii trebuia să se dea veacului nestricata lumină a legii.

⁵Şi, când s-au sfătuit ei să omoară pruncii celor cuvioşi, un fiiu s-au pus afară şi s-au mântuit; spre mustrarea lor le-ai luat lor mulţimea fiilor, şi pre toţi odată i-ai pierdut în apă tare.

⁶Noaptea aceaea mai înainte au fost cunoscută părinţilor noştri, ca cu adevărat să ştie la ce jurământuri au crezut, şi, nădăjduind întru acealea, să se veselească.

⁷Şi norodul Tău au văzut şi mântuirea celor drepţi şi perirea vrăjmaşilor.

⁸Că, precum ai pedepsit pre împrotivnici, cu aceaea, aşea pre noi, chemându-ne, ne-ai mărit.

⁹Că întru ascuns jertvea cuvioşii fiii celor buni şi leagea dumnezeirii întru un gând o au pus, aseamenea acestora, şi bunătăţilor şi primejdiilor să fie părtaşi sfinţii, cântând laudele părinţilor.

¹⁰Iară strigarea cea neîntocmită a vrăjmaşilor răsuna şi cu jeale să purta pruncii, plângând.

¹¹Cu aceaeaşi pedeapsă pedepsindu-să robul şi stăpânul, prostul şi împăratul acealeaşi pătimind.

¹²Toţi împreună, chemând moartea, avea morţi nenumăraţi, că nu ajungea cei vii a îngropa, de vreame ce într-o clipeală cea mai mare parte a neamului lor au perit.

¹³Că cei ce toate nu le-au crezut pentru fermecături, când le-au perit cei întâiu născuţi, au mărturisit că norodul easte fiiul lui Dumnezeu.

¹⁴Că lina tăceare, cuprinzind toate, şi noaptea cu reapedea ei curgere mijlocind,

¹⁵Cuvântul Tău cel atotputearnic din ceriu, din scaonele împărăteşti, cumplit războinic în mijlocul pământului celui de perit au sărit.

¹⁶Sabie ascuţită, purtând porunca Ta cea nefăţarnică, şi, stând, au umplut toate de moarte, şi până la ceriu ajungea şi sta pre pământ.

¹⁷Atunci, îndată nălucirile visurilor groaznic i-au turburat pre ei şi înfricoşeri fără de veaste au stătut asupra lor.

¹⁸Şi altul, airea zăcând, jumătate mort, arăta pentru ce pricină moare,

¹⁹Că visele, care i-au turburat pre ei, mai înainte au arătat aceasta, ca să nu piiară neştiind pentru ce păţesc rău.

²⁰Şi s-au atins şi de drepţi ispita morţii, şi au perit mulţi în pustie, ci nu îndelung au ţinut mâniia.

²¹Că, grăbind, bărbatul cel nevinovat i-au apărat, arma slujbei sale, rugăciunea, şi îmblânzirea tămâierii aducând, au stătut împrotiva mâniei şi sfârşit au pus primejdiei morţii, arătându-să pre sine a fi robul Tău.

²²Şi au biruit gloata, nu cu tăriia trupului, nici cu lucrarea armelor, ci cu cuvântul au supus pre ucigătoriul, pomenind jurământurile părinţilor şi legăturile.

²³Că fiind grămadă de morţi, zăcând unii preste alţii, stând la mijloc, au potolit mâniia şi au despărţit calea cea de cătră cei vii.

²⁴Că în veşmânt lung până la călcâie era toată podoaba, şi mărirea părinţilor în săpătură de piiatră cu patru rânduri, şi mărirea Ta, preste stema capului lui.

²⁵La aceastea au încetat ucigătoriul şi s-au temut de aceastea, că numai singură ispita mâniei era destulă.