Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 19 Bible Online

Cartea înţelepciunei 19 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 19

¹Iară celor necredincioşi până la sfârşit le-au stătut mânie nemilostivă,

²Că ştiia mai înainte ale lor şi ceale viitoare, că lăsându-i ei să se ducă şi cu sârguială petrecându-i, părându-le rău, au alergat după ei.

³Că încă în mâini având plânsurile şi plângând la mormânturile morţilor, alt gând nebunesc au luat, şi pre carii rugându-i i-au scos, pre aceştia ca pre nişte fugători îi gonea.

⁴Că-i trăgea pre ei la aceasta pedeapsa de carea era vreadnici, şi de ceale ce mai înainte s-au întâmplat, şi-au uitat, ca să se plinească pedeapsa ce lipsea din nevoile lor.

⁵Şi norodul Tău minunat să treacă, iară aceia neauzită moarte să afle.

⁶Că toată făptura, după fealiul său deplin, de sus să ocârmuia, ca să slujească poruncilor Tale, ca fiii Tăi să se păzască nevătămaţi.

⁷Norul umbrea tabăra şi, din apa carea mai înainte era acolo, s-au văzut pământ uscat; din Marea Roşie, cale fără de piiadecă şi câmp cu pajişte din valuri sâlnice.

⁸Prin carea tot neamul au trecut, pre carii i-au acoperit mâna Ta, văzind minunate minuni.

⁹Că, ca caii, au păscut şi, ca mieii, au săltat, lăudându-Te pre Tine, Doamne, Cel ce i-ai mântuit pre ei.

¹⁰Că încă-şi aducea aminte de ceale ce s-au fost întâmplat în pământul nemerniciei lor, cum pământul, în loc de a naşte vite, au scos muşiţe şi, în loc de peşti, au vărsat râul mulţime de broaşte.

¹¹Şi mai pre urmă au văzut şi naştere noao de paseri, când, fiind purtaţi de pohtă, au cerut mâncări desfătate.

¹²Că, spre mângăiarea lor, s-au suit de la mare prepeliţe, şi aceaste pedeapse au venit preste cei păcătoşi, nu fără de seamne, care mai înainte au fost cu putearea trăsnetelor, că cu dreptul pătimea pentru răutăţile lor.

¹³Că foarte grea ură au meşteşugit asupra nemearnicilor, că alţii pre oameni necunoscuţi ce vinea nu-i priimea, iară aceştia pre nemearnicii cei de la ei, carii le făcea bine, i-au supus robiei.

¹⁴Şi nu numai aceasta, orice socoteală fie despre aceasta, că aceia cu pizmă priimea pre cei străini.

¹⁵Iară aceştia, după ce cu bucurie au priimit pre oamenii carii împreună cu ei era părtaşi aceloraşi dreptăţi, cu cumplite năcazuri i-au asuprit.

¹⁶Şi au fost bătuţi şi cu orbire, precum aceia la uşile dreptului aceluia, când, cu foarte mare întunearec fiind cuprinşi, fieştecarele ieşirea uşilor sale o căuta.

¹⁷Că stihiile prin sine împreunându-să, ca coardele la o alăută schimbă numele cântecului, măcar de glasul pururea rămâne, care lucru din vedearea cea adevărată a lucrurilor făcute să poate vedea.

¹⁸Că ceale de uscat în ceale de apă să muta, şi ceale ce înota trecea pre pământ.

¹⁹Focul ardea în apă preste putearea sa, şi apa cea stângătoare nu-şi aducea aminte de putearea sa.

²⁰Flacăra cărnurile dobitoacelor celor stricăcioase nu le topea, fealiu de hrană nemuritoare, care să topea ca şi ghiiaţa.

²¹Că întru toate, Doamne, ai mărit pre norodul Tău şi l-ai înălţat şi nu l-ai trecut cu vedearea, ci în toată vreamea şi în tot locul stai lângă el.