Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 2 Bible Online

Cartea înţelepciunei 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 2

¹Că au zis întru sine, cugetând nedrept: „ Puţină easte şi cu necaz viiaţa noastră, şi nu easte leac în moartea omului şi nu s-au cunoscut cel ce s-au întors de la iad.

²Că din nimica ne-am făcut şi după aceasta vom fi ca cum n-am fi fost, că fum easte răsuflarea în nasurile noastre şi cuvântul scânteae, carea mişcă inima noastră,

³Carea, stângându-să, cenuşe să va face trupul şi duhul să va vărsa ca aerul cel moale.

⁴Şi numele nostru se va uita cu vreame şi nimenea nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi va treace viiaţa noastră ca urma norului şi să va râsipi ca negura când să goneaşte de razele soarelui şi să îngreoiază de fierbinţala lui.

⁵Că umbră trecătoare easte viiaţa noastră şi nu easte întoarcere sfârşitului nostru, că s-au pecetluit şi nimene nu să va întoarce.

⁶Veniţi, dară, şi să ne desfătăm cu bunătăţile ceale de acum şi să ne slujim cu făptura, ca cu tinereaţele degrab.

⁷De vin de mult preţ şi de miruri să ne umplem şi să nu ne treacă floarea aerului.

⁸Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu să veştezesc.

⁹Nimenea dintru noi să nu fie neîmpărtăşit desmierdării noastre, pretutindinea să lăsăm seamne de veselie, că aceasta e partea noastră şi soartea aceasta.

¹⁰Să asuprim pre săracul cel drept şi să nu ne fie milă de văduvă, nici de cărunteaţele bătrânului, ceale de mulţi ani, să ne ruşinăm.

¹¹Şi tăriia noastră să ne fie noao leage dreaptă, că ce e slab de nici o treabă nu easte.

¹²Deci, cu vicleşug să vânăm pre cel drept, că de nici un bine nu ne easte noao şi să împrotiveaşte lucrurilor noastre şi ne împută noao păcatele legii şi dovedeaşte păcatele învăţăturii noastre.

¹³Să zice pre sine că are cunoştinţa lui Dumnezeu şi fiiul lui Dumnezeu pre sine să numeaşte.

¹⁴Făcutu-s-au noao spre dovedirea cugetelor noastre.

¹⁵Greu ne easte noao şi a-l vedea, că viiaţa lui nu easte ca a celoralalţi şi schimbate sânt cărările lui.

¹⁶Necuraţi sântem socotiţi înaintea lui şi să fereaşte de căile noastre, ca de nişte necurăţii, fericeaşte ceale mai de pre urmă ale drepţilor şi să laudă că are tată pre Dumnezeu.

¹⁷Deci, să vedem de sânt cuvintele lui adevărate şi să ispitim ceale ce să vor întâmpla lui.

¹⁸Că de easte dreptul fiiul lui Dumnezeu, îl va apăra pre el şi-l va scoate din mâna celor ce-i stau împrotivă.

¹⁹Cu ocară şi cu muncă să-l cercăm pre el, ca să cunoaştem blândeaţele lui, şi să ispitim răbdarea răului lui.

²⁰Cu moarte urâtă să-l judecăm, pentru că va fi socoteala lui, din cuvintele lui”.

²¹Aceastea au gândit şi au rătăcit, că i-au orbit pre ei răutatea lor.

²²Şi n-au cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici au nădăjduit plata dreptăţii, nici au ales cinstea sufletelor celor curate.

²³Că Dumnezeu au zidit pre om spre nestricăciune şi după chipul fiinţii Sale l-au făcut pre el.

²⁴Iară prin pizma diiavolului moartea au întrat în lume, şi-l ispitesc pre el cei ce sânt din partea lui.