Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 3 Bible Online

Cartea înţelepciunei 3 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 3

¹Iară sufletele drepţilor sânt în mâna lui Dumnezeu şi nu să va atinge de dânsele muncă.

²Părutu-s-au, întru ochii celor nepricepuţi, a muri şi s-au socotit pedepsire ieşirea lor.

³Şi meargerea de la noi, sfărâmare, iară ei sânt în pace.

⁴Că, înaintea feaţii oamenilor, de vor şi lua munci, nădeajdea lor easte plină de nemurire.

⁵Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine să vor dărui, că Dumnezeu i-au ispitit pre dânşii şi i-au aflat Luişi vreadnici.

⁶Ca aurul în topitoare i-au lămurit pre ei şi ca o jertvă de ardere întreagă i-au priimit.

⁷Şi în vreamea cercetării sale vor străluci şi ca scânteile pre [1] trestie vor fugi.

⁸Judeca-vor limbi şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţi într-înşii Domnul, în veaci.

⁹Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţăleage adevărul şi credincioşii în dragoste vor petreace cu Dânsul, că dar şi milă e întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

¹⁰Iară cei necredincioşi, precum au socotit, să vor pedepsi, cei ce au părăsit pre cel drept şi de la Domnul s-au depărtat.

¹¹Că cel ce defaimă înţelepciunea şi învăţătura ticălos easte, şi deşeartă e nădeajdea lor, şi ostenealele fără de folos, şi netreabnice lucrurile lor.

¹²Muierile lor, fără de minte, şi răi, fiii lor.

¹³Blăstămată e naşterea lor, că fericită e cea stearpă, carea nu s-au pângărit, carea n-au cunoscut pat cu păcat, avea-va roadă la cercetarea sufletelor.

¹⁴Şi famenul, carele n-au făcut cu mâinile sale fărădeleage, nici au gândit împrotiva Domnului reale, că să va da lui darul credinţei cel ales şi soarte în besearica Domnului, poftită.

¹⁵Că roada ostenealelor bune cu bună cinste easte şi necăzută e rădăcina înţelepciunei.

¹⁶Şi fiii preacurvarilor nu vor fi desăvârşit, şi din patul cel fără de leage sămânţa să va stânge.

¹⁷Că de vor şi avea viiaţă lungă, întru nimica să vor socoti şi necinstite vor fi bătrâneaţele lor ceale mai de pre urmă.

¹⁸Şi de vor muri curând, nu au nădeajde, nici în zioa cunoştinţii, mângăiare;

¹⁹Că a neamului nedrept rău easte sfârşitul.