Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 5 Bible Online

Cartea înţelepciunei 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 5

¹Atuncea va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feaţii celor ce l-au năcăjit pre dânsul şi a celor ce n-au băgat în samă ostenealele lui.

²Şi văzindu-l pre el, să vor turbura cu cumplită frică şi să vor minuna de minunată mântuirea lui.

³Şi vor zice, întru sine căindu-să, şi pentru îngustarea duhului vor suspina [1]: „Acesta easte pre carele noi l-am avut oarecândva de râs şi pildă de ocară.

⁴Noi, cei fără de minte, viiaţa lui o am socotit nebunie, şi sfârşitul lui, fără de cinste.

⁵Şi cum s-au socotit, întră fiii lui Dumnezeu şi întră sfinţi, soartea lui easte!

⁶Rătăcit-am, dară, de la calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-au strălucit noao, şi soarele nu ne-au răsărit noao.

⁷Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii şi ale pierzării şi am umblat pre cărări neumblate, iară calea Domnului nu o am cunoscut.

⁸Ce ne-au folosit noao trufiia? Şi avuţiia cu fală ce ne-au adus noao?

⁹Toate aceastea ca umbra au trecut şi ca o veaste ce aleargă pre aproape.

¹⁰Ca corabiia carea treace prin valurile apei, a căriia treaceri nu să află urma, nici calea umblării ei în valuri.

¹¹Sau ca paserea ce zboară în aer, a căriia nici semn de călătorie nu să află,

¹²Ci cu aripile bătând vânt uşor şi despicându-l cu sila pornirii, mişcând aripile, să preumblă, şi, după aceasta, nu să află semn umblării într-însul,

¹³Sau ca săgeata ce săgeată la locul semnat, aerul împărţindu-să, îndată iară să împreună, cât nu să ştie pre unde au trecut.

¹⁴Aşea şi noi, după ce ne naştem, ne sfârşim, şi nici un semn de faptă bună nu avem a arăta, ci întru răutatea noastră ne sfârşim”.

¹⁵Că nădeajdea celui necredincios easte ca pravul ce-l spulberă vântul şi ca bruma carea să goneaşte de vifor şi ca fumul care să împrăştie de vânt şi ca pomenirea unui oaspet, ce treace într-o zi.

¹⁶Iară drepţii în veac vor fi vii şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii la Cel Preaînalt.

¹⁷Pentru aceasta vor lua împărăţiia podoabei şi stema frumseaţii din mâna Domnului, că cu dreapta Sa va acoperi pre ei şi cu braţul Său îi va scuti pre ei.

¹⁸Lua-va toată arma râvna Lui şi va într-arma făptura spre izbânda vrăjmaşilor.

¹⁹Îmbrăca-Să-va în zaoa dreptăţii şi-Şi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică.

²⁰Lua-va pavăză nebiruită sfinţeniia şi va ascuţi cumplită mânie, ca o sabie, şi va da războiu împreună cu El lumea asupra celor fără de minte.

²¹Mearge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi.

²²Şi din măniia cea zvârlitoare de pietri pline să vor arunca grindinile,

²³Întărâta-să-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năpraznă.

²⁴Sta-va împrotiva lor duhul puterii şi ca un vifor va vântura pre ei; şi va pustii tot pământul fărădeleagea, şi răutatea va răsturna scaonele putearnicilor.