Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 7 Bible Online

Cartea înţelepciunei 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 7

¹Sânt şi eu om muritoriu, aseamenea tuturor din neamul celui dintâiu, zidit din pământ.

²Şi în pântecele maicii meale m-am închipuit, în vreame de zeace luni închegatu-m-am, în sânge din sămânţă bărbătească şi cu somn de dulceaţă împreunându-să.

³Şi după ce m-am născut, am tras aerul cel de obşte şi aseamenea pătimaş am căzut pre acest pământ.

⁴Glasul cel dintâiu, ca şi tuturor celoralalţi, mi-au fost plânsul, în scutece am fost hrănit şi cu griji.

⁵Că nici un împărat n-au avut alt început al naşterii.

⁶Ci una e întrarea tuturor în viiaţă şi ieşirea, aseamenea.

⁷Pentru aceaea, m-am rugat şi minte mi s-au dat mie, chemat-am şi au venit întru mine duhul înţălepciunii.

⁸Mai mult o am ales pre ea, decât schiptrurile şi scaonele,

⁹Şi bogăţiia nimica o am socotit asămănându-o cu ea.

¹⁰Nici piiatra scumpă nu o am asămănat cu ea; că tot aurul asămănat cu ea puţinel năsip easte, şi argintul înaintea ei ca tina să va socoti.

¹¹Mai mult decât sânătatea şi frumseaţa o am iubit pre ea şi o am ales pre ea să o am în loc de lumină, că nestinsă e lumina ei.

¹²Şi mi-au venit mie toate bunătăţile împreună cu ea şi nenumărată bogăţie prin mâinile ei.

¹³Şi m-am veselit de toate, că înţălepciunea le povăţuiaşte pre eale, şi nu ştiiam că ea easte născătoarea acestora.

¹⁴Şi făr’ de vicleşug o am învăţat, şi fără de pizmă dau [1], şi avuţiia ei nu o ascunz.

¹⁵Că easte comoară nesfârşită oamenilor, cu carea cei ce să folosesc să fac priiatini lui Dumnezeu, pentru darurile învăţăturii.

¹⁶Mie mi-au dat Dumnezeu să grăiesc după gândul mieu şi să cuget cum să cade de ceale ce să dau, că El easte povăţuitoriul înţălepciunei şi îndreptătoriul înţălepţilor,

¹⁷Că în mâna Lui sântem şi noi, şi cuvintele noastre, şi toată înţălepciunea şi ştiinţa lucrurilor.

¹⁸Că El mi-au dat mie cunoştinţă adevărată de ceale ce sânt, ca să ştiu tocmirea lumii şi lucrarea stihiilor,

¹⁹Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremilor, schimbările timpurilor şi mutările vremilor, cursurile anilor şi rânduiala stealelor,

²⁰Firile dobitoacelor şi măniile fierilor, putearea vânturilor şi gândurile oamenilor, osibirile odraslelor şi vârtutea rădăcinilor.

²¹Şi toate ceale ascunse şi ceale arătate le-am cunoscut, că m-au învăţat înţălepciunea meşter a tuturor.

²²Că easte într-însa duh de înţăleagere, sfânt, curat, de multe fealiuri, supţire, mişcătoriu, strălucit, nespurcat, luminat, fără de patimă, iubitoriu de bine, ascuţit, neoprit, de bine făcătoriu,

²³Iubitoriu de oameni, adevărat, stătornic, fără de frică, atotputearnic, atotvăzătoriu, şi carele răzbate prin toate duhurile ceale înţălegătoare, curate şi foarte supţiri.

²⁴Că, decât toată mişcarea, mai mişcătoare easte înţălepciunea, şi pătrunde şi încape prin toate pentru curăţiia.

²⁵Că easte aburul puterii lui Dumnezeu şi curgere limpede a mărirei Celui Atotputearnic, pentru aceaea nimica nu o întină pre ea.

²⁶Pentru că easte strălucirea luminii ceii veacinice şi oglindă curată a lucrării lui Dumnezeu şi chipul bunătăţii Lui.

²⁷Şi, fiindcă easte una, toate le poate, şi întru sine rămâind, toate le înnoiaşte, şi, prin neamuri, în sufletele ceale cuvioase să mută, priiatini lui Dumnezeu şi proroci tocmeaşte.

²⁸Că nimica nu iubeaşte Dumnezeu, fără numai pre cel ce petreace cu înţălepciune.

²⁹Că mai frumoasă easte ea decât soarele şi decât toată tocmirea stealelor; asămănată cu lumina mai de frunte să află ea.

³⁰Că după lumină urmează noaptea, iară pre înţălepciune nu o biruiaşte răutatea.