Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 8 Bible Online

Cartea înţelepciunei 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 8

¹Şi ajunge de la margini până la margini, cu tărie, şi întocmeaşte toate cu folos.

²Aceasta o am iubit şi o am căutat din tinereaţele meale, şi am cercat să mi-o aduc mie mireasă, şi m-am făcut iubitoriu frumseaţelor ei.

³Neamul său cel bun îl măreaşte, petreacerea carea o are împreună cu Dumnezeu, şi Stăpânul tuturor o au iubit pre ea.

⁴Pentru că ea învaţă ştiinţa lui Dumnezeu şi aleage lucrurile Lui.

⁵Şi de easte bogăţiia câştigare poftită în viiaţă, ce easte mai bogat decât înţelepciunea, carea toate le lucrează?

⁶Iară deaca lucrează înţălepciunea, cine easte mai bun meşter decât ea, din ceale ce sânt?

⁷Şi de iubeaşte cineva dreptatea, ostenealele ei sânt faptele bune, că învaţă trezirea şi înţelepciunea, dreptatea şi bărbăţiia, decât care nimică nu easte mai de folos în viiaţa oamenilor.

⁸Şi de pofteaşte cineva a şti multe, ştie ceale din început [1] şi ceale viitoare le sămuiaşte. Ştie întorsurile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor celor întunecate, seamne şi minuni mai înainte cunoaşte, şi întâmplările vremilor şi ale anilor.

⁹Judecat-am, drept aceaea, să o aduc pre aceasta să vieţuiască cu mine, că ştiu că-mi va sfătui ceale bune, şi-mi va fi mângăiare în griji şi în năcazuri.

¹⁰Şi voiu avea, pentru dânsa, mărire întră gloată şi cinste la cei bătrâni, tinăr fiind eu.

¹¹Ascuţit mă voiu afla la judecată şi înaintea celor putearnici minunat voiu fi.

¹²Când voiu tăcea, vor aştepta, şi când voiu grăi, vor lua aminte. Şi de voiu grăi eu mai mult, îşi vor pune mâna la gura sa.

¹³Avea-voiu, pentru dânsa, nemurire, şi pomenire veacinică voiu lăsa la cei după mine.

¹⁴Voiu ocârmui noroade, şi neamuri să vor supune mie.

¹⁵Teame-să-vor de mine, auzind tiranii cei groaznici, la mulţime mă voiu vedea bun şi la războiu viteaz. Întrând în casa mea, mă voiu odihni cu ea,

¹⁶Că nu are amărâciune petreacerea cu ea, nici dureare vieţuirea cu ea, ci veselie şi bucurie.

¹⁷Aceastea socotind întru mine şi grijind cu inima mea că easte nemurire întru cunoaşterea înţălepciunii,

¹⁸Şi întru prieteşugul ei desfătare bună, şi întru ostenealele mâinilor ei avuţie nesfârşită, şi întru petreacerea vorbii cu ea, înţălepciune, şi cinste împreunarea cuvintelor ei, încungiurat-am, căutând, ca să o iau pre ea la mine.

¹⁹Şi am fost prunc isteţ şi suflet am avut bun.

²⁰Şi mai vârtos, precum eram bun, am venit în trup nespurcat.

²¹Şi am cunoscut eu că nu voiu fi într-alt chip înfrânat, de nu-mi va da Dumnezeu, şi aceasta era a înţălepciunei, a şti al cui e darul, şi m-am rugat Domnului şi m-am umilit înaintea Lui, şi am zis din toată inima mea: