Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 13 Bible Online

Iisus Sirah 13 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 13

¹Cel ce să atinge de smoală mânjî-să-va, şi cel ce să împreună cu cel trufaş aseamenea lui va fi.

²Povară mai grea decât poţi să nu râdici; aşea şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi.

³Ce, să împreună oala cu căldarea? Că să va izbi şi să va sparge.

⁴Cel bogat au făcut strâmbătate şi încă el s-au mâniiat.

⁵Celui sărac s-au făcut strâmbătate şi el să roagă de iertăciune.

⁶Până îi vei fi de folos, va lucra întru tine, iară de te vei lipsi, te va părăsi.

⁷De ai, va trăi cu tine şi te va deşerta şi nu-i va fi milă.

⁸De eşti lui de lipsă, te va înşela, şi zâmbindu-ţi a râde, îţi va da nădeajde.

⁹Grăi-va ţie bune şi va zice: „Ce-ţi trebuie?” Şi te va ruşina pre tine cu bucatele sale, de doao sau de trei ori, până ce te va deşerta, şi mai pre urmă va râde de tine.

¹⁰După aceaea, te va vedea pre tine şi te va părăsi şi va clăti cu capul său asupra ta.

¹¹Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te slobozi în veseliia ta.

¹²Când te chiiamă cel putearnic, fă-te ca cum te-ai feri, şi cu atâta mai mult te va chema.

¹³Nu te vârî, ca să nu te scoţi afară, nici sta departe, ca să nu fii uitat.

¹⁴Nu lungi vorba cu el, nici creade cuvintelor celor multe a lui.

¹⁵Că cu vorba cea multă te va ispiti şi ca cum ar râde te va întreba.

¹⁶Nemilostiv easte cel ce nu-şi ţine cuvintele, şi nu va scăpa de rău şi de legături.

¹⁷Păzeaşte-te şi foarte bine-ţi ia sama, că cu cădearea ta umbli.

¹⁸Tot dobitocul iubeaşte pre cel aseamenea şie, şi tot omul pre deaproapele său.

¹⁹Tot trupul să împreună cu cel de fealiul său, şi omul cu cel aseamenea şie să va însoţi.

²⁰Au împreuna-să-va lupul cu mielul? Aşea cel păcătos cu cel cuvios.

²¹Ce pace easte leoaiei cu cânele? Şi ce pace celui bogat cu cel sărac?

²²Vânatul leilor sânt colunii în pustie; aşea, păşunea celor bogaţi sânt săracii.

²³Urâtă easte trufaşului smereniia; aşea, urât easte bogatului săracul.

²⁴Pre bogat, când să clăteaşte, îl razămă priiatinii. Iară pre cel sărac, când cade, îl scot afară priiatinii.

²⁵Bogatul, când lunecă, mulţi sânt carii îl sprijinesc. Grăit-au ce nu să cădea şi l-au îndreptat [1] pre el.

²⁶Cel smerit au greşit, şi încă-l şi ceartă pre el, grăit-au înţelepţeaşte şi nu i s-au dat loc.

²⁷Bogatul au vorbit şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-au înălţat.

²⁸Săracul au grăit şi zic: „Cine easte acesta?” Şi de să împiiadecă, îl răstoarnă pre el.

²⁹Bună easte avuţiia la cel ce easte făr’ de păcat, şi rea easte sărăciia în gura celui necredincios.

³⁰Inima omului schimbă faţa lui, ori spre bune, ori spre reale.

³¹Faţa veaselă easte semn că inima întru ceale bune petreace; iară aflarea pildelor easte cugetare cu osteneală.