Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 20 Bible Online

Iisus Sirah 20 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 20

¹Mai bine easte a mustra decât a să mâniia.

²Şi cel ce să mărturiseaşte de scădeare să va opri.

³Precum easte pofta famenului a strica fecioriia featei, aşea easte cel ce cu sila face judecată.

⁴Easte carele tace şi să află înţălept, şi easte carele să face urât pentru vorba cea multă.

⁵Şi easte carele tace pentru că nu are ce să răspunză, şi easte carele tace pentru că ştie vreamea.

⁶Omul înţălept va tăcea până la vreame, iară cel spurcat şi nebun va treace preste vreame.

⁷Cel ce înmulţeaşte cuvintele urî-să-va, şi cel ce-şi ia şie puteare să va urî.

⁸Easte sporiu omului întru ceale reale, şi easte aflare spre scădeare.

⁹Easte dare, carea nu-ţi va folosi, şi easte dare a căriia îndoită easte răsplătirea.

¹⁰Easte micşorare pentru mărire, şi easte carele din smerenie şi-au râdicat capul.

¹¹Easte carele cumpără multe cu puţin, şi easte carele plăteaşte cu şeapte părţi mai mult.

¹²Cel înţelept întru cuvinte iubit să va face pre sine, iară darurile celor nebuni să vor vărsa.

¹³Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi ţie, că ochii lui în loc de unul sânt mulţi.

¹⁴Puţinteale va da şi multe va împuta, şi va deşchide gura sa ca un strigătoriu.

¹⁵Astăzi va da împrumut şi mâne va ceare îndărăpt; urât om easte unul ca acesta.

¹⁶Nebunul va zice: „Nu easte mie priiatin şi nu easte har întru bunătăţile meale.

¹⁷Cei ce mănâncă pâinea mea sânt răi cu limba”.

¹⁸De câte ori şi câţi vor batjocori pre el?

¹⁹Mai bună easte cădearea pre pământ, decât cădearea limbii; aşea cădearea celor răi degrab va veni.

²⁰Omul nemulţămitoriu easte poveaste fără de vreame, pururea va fi în gura celor neînvăţaţi.

²¹Din gura nebunului să va goni pilda, că nu o va zice în vreamea ei.

²²Easte carele de nevoie să opreaşte a păcătui şi întru odihna sa nu să va umili.

²³Easte carele-şi piiarde sufletul său pentru ruşine, şi de cătră faţa cea fără de minte va piiarde pre el.

²⁴Easte carele pentru ruşinea făgăduiaşte har priiatinului şi şi-l face pre el vrăjmaş în zădar.

²⁵Ocară rea easte la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi, pururea va fi.

²⁶Mai bun easte furul decât cel ce pururea minte; iară amândoi pierzarea vor moşteni.

²⁷Năravul omului mincinos easte ocară, şi ruşinea lui easte cu el pururea.

²⁸Cel înţelept la cuvânt să va înălţa pre sine, şi omul înţelept va plăcea celor mari.

²⁹Cel ce lucră pământul înălţa-va stogul său, şi cel ce place celor mari curăţi-se-va de nedreptate.

³⁰Ospeaţele şi darurile orbesc ochii înţălepţilor, şi ca zăbala în gură abat mustrările.

³¹Înţălepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos easte de amândoao?

³²Mai bun easte omul carele-şi ascunde nebuniia sa, decât omul carele-şi ascunde înţălepciunea sa.