Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 22 Bible Online

Iisus Sirah 22 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 22

¹Pietrii întinate s-au asemănat leaneşul, şi toţi vor şuiera de ocara lui.

²Balegii ceii din gunoiu aseamenea easte leaneşul; tot cel ce o va râdica îşi va scutura mâna.

³Ruşine tatălui easte fiiul neînvăţat, iară fata, scădeare s-au născut.

⁴Fata înţăleaptă moşteni-va pre bărbatul său, iară cea fără de ruşine easte de întristare celui ce o au născut.

⁵Pre tată şi pre bărbat ruşinează cea îndrăzneaţă, şi de la amândoi va fi necinstită.

⁶Musica în jeale easte poveaste fără de vreame; bătăile şi certarea în toată vreamea sânt înţălepciune.

⁷Cel ce învaţă pre cel nebun easte ca şi cel ce lipeaşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pre cel ce doarme.

⁸Ca cum ar povesti celui ce dormitează, aşea easte cel ce povesteaşte celui nebun şi la sfârşit va zice: „Ce easte?”

⁹Pentru mort plânge că i-au lipsit lumina, şi pentru cel nebun plânge că i-au lipsit înţăleagerea.

¹⁰Mai cu dulceaţă plânge pre mort, pentru că s-au odihnit, iară viiaţa nebunului mai rea easte decât moartea.

¹¹Plânsul pentru mort să fie şeapte zile, iară pentru cel nebun şi necredincios, toate zilele vieţii lui.

¹²Cu cel nebun nu înmulţi vorba şi la cel neînţălegătoriu nu mearge.

¹³Fereaşte-te de el, ca să nu aibi năcaz şi să nu te spurci întru scuturarea lui.

¹⁴Fereaşte-te de el şi vei afla odihnă, şi nu te lenevi întru nebuniia lui.

¹⁵Ce e mai greu decât plumbul şi ce e altă numele lui, fără numai nebun [1]?

¹⁶Mai lezne easte a purta năsip şi sare şi fier, decât a lăcui cu omul neînţălegătoriu.

¹⁷Închietura de lemn, legată în zidul căsii, nu să va răsipi de cutremur; aşea inima cea întărită cu cugetul sfatului, în vreame, nu să va teame.

¹⁸Inima cea aşezată pre cugetul înţăleagerii easte ca podoaba năsipoasă a păreatelui neated.

¹⁹Parii sus puşi nu pot sta împrotivă vântului, aşea inima fricoasă în cugetul nebunului înaintea a orice frică nu va sta.

²⁰Cel ce împunge ochiul va scoate lacrămi, şi cel ce împunge inima face simţire.

²¹Cel ce aruncă piiatră asupra celor zburătoare le goneaşte pre eale, şi cel ce ocăreaşte pre priiatin strică prieteniia.

²²Asupra priiatinului de vei scoate şi sabiia, să nu deznădăjduieşti, că easte întoarcere.

²³Asupra priiatinului de vei deşchide gura, să nu te sfieşti, pentru că easte împăcăciune.

²⁴Afară de ocară şi de trufie şi de desco-perirea tainei şi de rana vicleană, pentru aceastea va fugi tot priiatinul.

²⁵Să aibi credinţă cătră deaproapele tău întru sărăciia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui.

²⁶În vreamea nevoii lui, rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti [2].

²⁷Înaintea focului, abur de cuptoriu şi fum, aşea înaintea sângiurilor, sudălmi.

²⁸Pre priiatin a-l acoperi nu mă voiu ruşina, şi de cătră faţa lui nu mă voiu ascunde.

²⁹Măcar şi reale de mi s-ar întâmpla pentru el, oricine va auzi să va feri de el.

³⁰Cine va da pază gurii meale, şi preste buzele meale peceate de înţălepciune, să nu caz pentru ea şi să nu mă piiarză limba mea?