Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 23 Bible Online

Iisus Sirah 23 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 23

¹Doamne, Părinte şi Stăpânul vieţii meale, să nu mă părăseşti în sfatul lor şi să nu mă laşi să caz întru ei.

²Cine va pune preste cugetul mieu bătăi şi în inima mea învăţătura înţălepciunei şi să nu să areate de faţă păcatele lor?

³Ca să nu crească neştiinţa mea şi păcatele meale să se înmulţască şi să caz înaintea vrăjmaşilor şi să se bucure de mine vrăjmaşul mieu.

⁴Doamne, Părinte şi Dumnezeul vieţii meale, înălţarea ochilor nu-mi da mie, şi pofta o întoarce de la mine.

⁵Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprinză pre mine, şi sufletului celui fără de ruşine să nu mă dai pre mine.

⁶Învăţătura gurei auziţi, fiilor, carea cine o va păzi nu se va prinde cu buzele sale.

⁷Cu nebuniia sa să va prinde păcătosul, suduitoriul şi trufaşul să vor sminti întru acealea.

⁸A jura nu-ţi învăţa gura ta şi a numi pre Cel Sfânt nu te obicinui.

⁹Că precum sluga, carele adeaseori să cercetează, multe bătăi ia, aşea şi cel ce jură şi pururea numeaşte de păcat nu să va curăţi.

¹⁰Bărbatul carele mult joară să va umplea de fărădeleage şi nu să va depărta de la casa lui biciul.

¹¹De va greşi, greşeala lui asupra lui va fi, şi de va treace cu vedearea, îndoit greşeaşte.

¹²Şi de au jurat în deşert nu să va îndrepta, că să va umplea de aduceri casa lui.

¹³Easte graiul îmbrăcat cu moartea; să nu să afle acesta întru moştenirea lui Iacov.

¹⁴Că de la cei buni credincioşi toate aceastea să vor depărta şi în păcate nu să vor tăvăli.

¹⁵Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obicinui gura ta, că easte întru aceaea cuvântul păcatului.

¹⁶Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mumă-ta, când şezi în mijlocul celor mari,

¹⁷Ca nu cumva să-Şi uite de tine Dumnezeu înaintea lor, şi cu năravul tău te vei nebuni.

¹⁸Şi ai vrea să nu te fi născut, şi-ţi vei blăstăma zioa naşterii tale.

¹⁹Omul carele să obicinuiaşte cu cuvinte de sudalmă în toate zilele sale nu să va înţelepţi.

²⁰Doao fealiuri înmulţesc păcatele şi al treilea aduce mânie.

²¹Sufletul fierbinte easte ca focul arzătoriu, care nu să stânge până ce să potoleaşte.

²²Omul curvariu în trupul cărnii sale nu va înceta, până nu va aţiţa foc.

²³Omului curvariu, toată pâinea e dulce, nu va înceta până la sfârşit.

²⁴Omul carele păşeaşte din patul său, zicând întru sufletul său: „Cine mă veade?

²⁵Întunearec e împregiurul mieu şi păreţii mă acopere, şi nimene nu mă veade, ce mă sfiesc?

²⁶Păcatele meale nu le va pomeni Cel Preaînalt şi ochii oamenilor, frica Lui”.

²⁷Şi nu ştie că ochii Domnului de zăci de mii de ori sânt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile ceale ascunse.

²⁸Mai înainte de ce s-au făcut, toate sânt cunoscute Lui; aşea şi după ce s-au sfârşit.

²⁹Acesta în uliţele cetăţii să va izbândi şi unde nu au gândit, să va prinde.

³⁰Aşea şi muiarea carea-şi lasă bărbatul şi face moştenitoriu din străin.

³¹Că întâiu, leagea Domnului au călcat, a doao, bărbatului său au greşit, a treia, cu curvie au preacurvit, de la bărbat străin au făcut copii.

³²Aceasta la adunare să va aduce şi pentru fiii ei cercare va fi.

³³Nu să vor lăţi cu rădăcina fiii ei şi ramurile ei nu vor da rod.

³⁴Rămânea-va întru blăstăm, pomenirea ei şi ocara ei nu să va ştearge.

³⁵Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimica nu easte mai bun decât frica Domnului, şi nimic nu easte mai dulce decât a ţinea poruncile Domnului.

³⁶Mărire mare easte a urma pre Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El [1].