Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 36 Bible Online

Iisus Sirah 36 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 36

¹Miluiaşte-ne pre noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, şi caută,

²Şi trimite frica Ta preste toate neamurile.

³Râdică mâna Ta preste neamurile străine şi să vază putearea Ta.

⁴Precum înaintea lor Te-ai sfinţit întru noi, aşa şi înaintea noastră Te măreaşte întru ei.

⁵Şi să Te cunoască pre Tine, precum şi noi Te-am cunoscut, că nu easte Dumnezeu afară de Tine, Doamne!

⁶Înnoiaşte seamnele şi schimbă minunile.

⁷Măreaşte mâna Ta şi braţul cel drept.

⁸Deşteaptă mâniia şi varsă iuţimea.

⁹Piiarde pre vrăjmaş şi strică pre împrotivnic.

¹⁰Grăbeaşte vreamea şi-ţi ado aminte de jurământ şi să se povestească măririle Tale.

¹¹De iuţimea focului să se amistuiască cel ce au scăpat, şi cei ce fac rău norodului Tău să afle pierzare.

¹²Zdrobeaşte capetele boiarilor vrăjma-şilor, carii zic: „Nu easte afară de noi”.

¹³Adună toate neamurile lui Iacov, inima luminată şi bună să nevoiaşte spre mâncările sale.

¹⁴Miluiaşte, Doamne, norodul carele să chiiamă cu numele Tău şi pre Israil, pre carele cu naşterea cea dintâiu l-ai asemănat.

¹⁵Milostiveaşte-Te spre Ierusalim, cetatea sfinţeniei Tale, cetatea odihnei Tale.

¹⁶Umple Sionul, ca să înalţă graiurile Tale şi de mărire pre norodul Tău.

¹⁷Dă mărturie lucrurilor Tale celor din început şi deşteaptă prorociile ceale ce sânt întru numele Tău.

¹⁸Dă plată celor ce Te aşteaptă pre Tine şi prorocii Tăi credincioşi să se afle.

¹⁹Ascultă, Doamne, rugăciunea celor ce să roagă Ţie pentru norodul Tău, după blagosloveniia lui Aaron, ca să cunoască toţi cei de pre pământ că Tu, Doamne, eşti Dumnezeul veacurilor.

²⁰Toată mâncarea mâncă pântecele, ci easte o bucată mai bună decât altă bucată.

²¹Gâtlejul cu gustul aleage bucatele vânatului; aşea inima cea înţăleaptă cuvintele ceale mincinoase.

²²Inima îndărăptnică aduce măhnire, iară omul cel învăţat va răsplăti lui.

²³Pre tot bărbatul va priimi muiarea, şi easte fată mai bună decât [1] fată.

²⁴Frumseaţa muierii veseleaşte faţa şi covârşeaşte toată pofta omului.

²⁵De easte pre limba ei milă şi blândeaţă, nu easte bărbatul ei ca fiii oamenilor.

²⁶Cel ce-şi câştigă muiare înceape la agonisită, ajutoriu după sine şi stâlp de odihnă.

²⁷Unde nu easte gard să va jefui agoniseala, şi unde nu easte muiare suspină cel rătăcit.

²⁸Că cine va creade tâlhariului celui sprinten, carele umblă din cetate în cetate? Aşea şi omului carele nu are cuib şi sălăşluiaşte oriunde în seară.