Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 37 Bible Online

Iisus Sirah 37 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 37

¹Tot priiatinul zice: „Eu am ţinut prietişugul”, ci easte priiatin numai cu numele priiatin.

²Au nu rămâne până la moarte întristare, când soţul şi priiatinul să întoarce la vrajbă?

³O, rău gând, de unde te răsturnaşi, să acoperi uscatul cu vicleşug?

⁴Soţul cu priiatinul trăiesc bine în veselie, iară în vreamea năcazului să face împrotivnic.

⁵Soţul cu priiatinul împreună să osteneaşte pentru pântece şi înaintea războiului va lua pavăză.

⁶Să nu uiţi pre priiatin întru sufletul tău şi să nu-l uiţi pre el întru averile tale.

⁷Tot sfeatnicul îşi laudă sfatul; ci easte carele dă sfat pentru sine.

⁸Păzeaşte-ţi sufletul tău de sfeatnic, şi cunoaşte întâiu carea e lipsa lui, că el pentru sine va sfătui.

⁹Ca nu cumva să arunce soartea asupra ta şi să zică ţie: „Bună e calea ta” şi va sta în preajmă, să vază ce să va întâmpla ţie.

¹⁰Nu te sfătui cu cel ce te treace cu vedearea, şi de cel ce-ţi pismuiaşte ascunde-ţi sfatul tău,

¹¹Cu muiarea, despre împrotivă râvnitoarea sa, nici cu cel fricos despre războiu,

¹²Nici cu negoţitoriul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,

¹³Nici cu cel pismos despre mulţămită, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,

¹⁴Nici cu cel leaneş despre tot lucru, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu sluga cea leaneşe despre multa lucrare.

¹⁵Despre nimica nu te sfătui cu aceştia, ci cu bărbatul cel cuvios fii adease, pre carele-l vei cunoaşte că ţine poruncile.

¹⁶Al cui suflet easte ca şi sufletul tău, şi de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.

¹⁷Sfatul inimii ţi-l întăreaşte, că nu-ţi easte ţie mai credincios decât aceaea.

¹⁸Că sufletul omului să obicinuiaşte uneori a vesti [1] decât şeapte privitori carii şed în loc înalt la privealişte.

¹⁹Şi întru toate aceastea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteaze întru adevăr calea ta.

²⁰Începutul a tot lucrul easte cuvântul, şi înainte de toată fapta easte sfatul.

²¹Urma mutării inimii [2] patru părţi răsare: binele şi răul, viiaţa şi moartea, şi limba pururea stăpâneaşte pre aceastea.

²²Easte om înţălept carele pre mulţi învaţă şi sufletului său easte fără de folos.

²³Cel ce arată înţălepciune în cuvinte easte urât, acesta să va lipsi de toată hrana,

²⁴Că nu s-au dat lui dar de la Domnul; că de toată înţălepciunea easte lipsit.

²⁵Că easte înţălept sufletului său şi rodurile înţeleagerii lui în gură sânt crezute.

²⁶Bărbatul înţălept învaţă pre norodul său şi rodurile înţăleagerii lui credincioase.

²⁷Bărbatul înţălept umplea-să-va de blagoslovenie şi-l vor ferici pre el toţi cei ce-l vor vedea.

²⁸Viiaţa omului în numărul zilelor; şi zilele lui Israil, nenumărate.

²⁹Cel înţălept întru norodul său va moşteni credinţă şi numele lui în veac va fi viu.

³⁰Fiiule, în viiaţa ta ispiteaşte-ţi sufletul tău, şi vezi ce easte lui rău şi nu-i da lui.

³¹Că nu toate tuturor folosesc, şi nu tot sufletul întru tot binevoiaşte.

³²Nu fi nesăţios întru toată desfătăciunea şi nu te vărsa preste mâncări.

³³Că în mâncările ceale multe va fi slăbiciune şi nesaţiul va veni până la îngreţoşeare.

³⁴Pentru nesaţiu, mulţi au perit, iară cel înfrânat îşi va adaoge viiaţa.