Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 42 Bible Online

Iisus Sirah 42 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 42

¹De spunerea vorbelor celor din auzit şi de descoperirea cuvintelor celor ascunse.

²Şi aşea vei fi ruşinos adevărat şi vei afla har înaintea a tot omul.

³Iară de aceastea să nu te ruşinezi şi nu lua faţa ca să greşeşti:

⁴De leagea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată, ca să îndreptezi pre cel necredincios.

⁵De cuvântul soţului şi a călătorilor şi de împărţirea moşiei întră priiatini.

⁶De cumpenele şi de măsurile ceale adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine.

⁷De osibirea vânzării şi a negoţitorilor; şi de multă certarea fiilor; şi de încruntarea coastei robului rău.

⁸La muiarea rea, bună easte peceatea şi unde sânt mâini multe, încuie.

⁹Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iai, toate le scrie.

¹⁰De învăţătura celui fără de minte şi a celui nebun şi a celui foarte bătrân, carele să priceaşte cu cei tineri, şi vei fi cu adevărat învăţat [1] şi lăudat înaintea tuturor celor vii.

¹¹Fata ascunsă priveghiiare easte tatălui şi grijea ei depărtează somnul de la el; până easte tinără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce să mărită, să nu să urască.

¹²Până easte fecioară, ca nu cumva să se pângărească şi în casa părintească să se îngroaşe.

¹³Cu bărbatul fiind, să nu cumva să se smintească.

¹⁴Şi împreună lăcuind, să nu cumva să stărpească.

¹⁵Spre fata cea neruşinoasă întăreaşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor.

¹⁶Poveaste în cetate şi defăimare norodului şi înaintea multora să te ruşineaze.

¹⁷Nu căuta la tot omul pentru frumseaţă; şi în mijlocul muierilor nu şedea,

¹⁸Că din haină iasă moliia şi de la muiare, răutatea muierii.

¹⁹Mai bună e răutatea bărbatului, decât muiarea cea făcătoare de bine [2] şi decât muiarea carea ruşinează spre ocară.

²⁰Aduce-mi-voiu, dară, aminte de lucrurile Domnului şi ceale ce am văzut voiu spune; cu cuvintele Domnului, lucrurile Lui.

²¹Soarele, luminând, preste toate priveaşte şi de mărirea Lui plin e lucrul Lui.

²²Au nu au dat Domnul sfinţilor ca să spuie toate minunile Lui, care le-au întărit Domnul Atotţiitoriul, ca să se întărească întru mărirea Lui toate?

²³Adâncul şi inima cearcă şi vicleşugurile lor le cugetă.

²⁴Că au cunoscut Domnul toată ştiinţa şi au căutat la semnul veacului.

²⁵Spuind ceale ce au trecut şi ceale ce vor veni şi descoperind urmele celor ascunsă.

²⁶Nici un gând nu easte neştiut de El şi nici un cuvânt nu s-au ascuns de El.

²⁷Împodobit-au mărimile înţălepciunei Sale Cel ce easte mai înainte de veac şi în veac.

²⁸Nici s-au adaos, nici s-au împuţinat, şi sfatul nimărui nu I-au trebuit Lui.

²⁹Cât sânt de dorite lucrurile şi până la o scânteaie vreadnice a să privi.

³⁰Toate aceastea trăiesc şi petrec în veac, şi, întru toate trebuinţele, toate ascultă.

³¹Toate sânt păreachie, unul împrotiva altuia, şi nu au făcut nimica cu scădeare.

³²Una dintru una au întărit ceale bune şi cine să va sătura văzind mărirea Lui.