Read Biblia de la Blaj, 1795 Iisus Sirah 50 Bible Online

Iisus Sirah 50 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iisus Sirah 50

¹Simon, fiiul lui Onie, preotul cel mare, carele în viiaţa sa au proptit casa şi în zilele sale au întărit besearica,

²Şi de el s-au întemeiat înălţimea a doaoa, tăriia cea înaltă a sfintei, împregiur.

³În zilele lui s-au micit sprijinitoriul apelor, cel de aramă, ca marea împregiur.

⁴Cel ce au păzit pre norodul său de cădeare şi au întărit cetatea spre încungiurare.

⁵Cât s-au mărit întru întoarcerea norodului, întru ieşirea acoperemântului casii!

⁶Ca luceafărul de dimineaţa în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei,

⁷Ca soarele strălucind preste besearica Celui Preaînalt şi ca curcubeul luminând în norii mărirei,

⁸Ca floarea trandafirului în zilele primăvării, ca crinii la curgerea apelor,

⁹Ca odrasla Livanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pre căţie,

¹⁰Ca vasul cel de aur bătut, împodobit cu tot fealiul de piiatră scumpă,

¹¹Ca maslinul ce odrăsleaşte roade şi ca chiparosul ce să înalţă în nori.

¹²Când au luat el haina mărirei şi s-au îmbrăcat cu săvârşirea laudei,

¹³Când să suia la oltariul cel sfânt, slăvea îmbrăcămintea sfinţeniei; iară când priimea părţile din mâinile preoţilor şi el stând lângă grătariul cuptoriului,

¹⁴Împregiurul lui, cununa fraţilor, ca odrasla chedrului în Livan, şi l-au încungiurat pre el, ca stâlpările de finic,

¹⁵Şi toţi fiii lui Aaron, întru mărirea sa şi aducere Domnului, în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israil,

¹⁶Şi, slujind la oltariu, să împodobească aducerea Celui Preaînalt, Atotţiitoriului,

¹⁷Au întins la vas mâna sa şi au beut din sângele strugurului.

¹⁸Vărsat-au la temeiurile jertvenicului miros de bună mireasmă Celui Înalt, Împăratului tuturor. Atunci, au strigat fiii lui Aaron, cu trâmbiţe vărsate au răsunat.

¹⁹Auzit au făcut glas mare, întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.

²⁰Atunci, tot norodul, împreună, s-au grăbit şi au căzut cu faţa pre pământ, ca să se închine Domnului său, Atotţiitoriului, Dumnezeului celui Preaînalt.

²¹Şi au lăudat cântăreţii, cu glasurile sale, în casa cea mare, îndulcitu-s-au viersul; şi s-au rugat norodul Domnului celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui Milostiv, până ce s-au săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui au sfârşit.

²²Atunci, pogorându-să, râdicat-au mâinile sale preste toată adunarea fiilor lui Israil, să dea binecuvântare Domnului cu buzele sale şi întru numele Lui să se laude.

²³Şi au poftorit închinăciunea, ca să areate blagosloveniia de la Cel Preaînalt.

²⁴Şi acum, binecuvântaţi pre Dumnezeu toţi, pre Cel ce face mari, pretutindinea.

²⁵Cel ce înalţă zilele noastre din zgău şi face cu noi după mila Sa.

²⁶Să ne dea noao veseliia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israil, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milii Sale, şi în zilele Lui să ne izbăvească pre noi.

²⁷Doao neamuri au urât sufletul mieu şi a treia nu easte neam:

²⁸Cei ce şed în Muntele Samariei, filistimii şi norodul cel nebun, carele lăcuiaşte în Sichima.

²⁹Învăţătura înţeleagerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta, eu, Iisus, fiiul lui Sirah Ierusalimneanul [1], carele au vărsat ploaie de înţălepciune din inima sa.

³⁰Fericit e cel ce va petreace întru aceastea; şi cel ce va pune aceastea în inima sa înţălept va fi.

³¹Că de va face aceastea, la toate va putea, că lumina Domnului easte urma lui, dă celor credincioşi înţălepciune. Bine e cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie! [2].