Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 1 Bible Online

Isaiia 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 1

¹Vedeniia [1] carea o au văzut Isaiia, feciorul lui Amos, carea o au văzut asupra Iudeii şi asupra Ierusalimului, întru împărăţiia lui Ozie şi a lui Ioatam şi a lui Ahaz şi a lui Iezechie, carii au împărăţit în Iudeea.

²Auzi, ceriule, şi ascultă, pământule, că Domnul au grăit: „Fii am născut şi am înălţat, iară aceia s-au lăpădat de Mine.

³Cunoscut-au boul pre stăpânul, şi asinul iaslea domnului său; iară Israil nu M-au cunoscut pre Mine, şi norodul Mieu nu M-au înţeles”.

⁴Vai, neam păcătos, norod plin de păcate, sămânţă rea, fii fără de leage! Părăsit-aţi pre Domnul şi aţi mâniiat pre Sfântul lui Israil, înstrăinatu-v-aţi înapoi.

⁵Căci încă vă răniţi, adăogând fărădeleage? Tot capul întru dureare şi toată inima întru întristare.

⁶ [2]De la picioare până la cap nu easte într-însul întregime, nici bubă, nici vineţală, nici rană cu puroi; nu easte a pune leacuri, nici untdelemn, nici legături.

⁷Pământul vostru, pustiiu, cetăţile voastre, arse cu foc, ţara voastră înaintea voastră străinii o mănâncă şi s-au pustiit, stricată fiind de noroade străine. [3]

⁸Părăsi-se-va fata Siionului ca o colibă în vie, şi ca un pătul în grădină, şi ca o cetate încunjurată [4].

⁹Şi de nu ne-ar fi lăsat noao Domnul Sovaot sămânţă [5], am fi fost ca Sodomul, şi ne-am fi asemănat Gomorului.

¹⁰Ascultaţi cuvântul Domnului, domnii Sodomului, şi luaţi aminte la leagea lui Dumnezeu, norodul Gomorului! [6]

¹¹„Ce-mi easte Mie de mulţimea jertvelor voastre?” zice Domnul. „Sătul sânt de arderile de tot ale berbecilor şi seul mieilor; şi sângele juncilor şi al ţapilor nu voiesc.

¹²Nici să veniţi să vă arătaţi Mie, că cine au cercat aceastea din mâinile voastre? Nu veţi mai adaoge a călca curtea Mea.

¹³De veţi aduce Mie făină de grâu, tămâie deşeartă, urâciune easte Mie.

¹⁴Lumile ceale noao ale voastre şi sâmbetele şi zioa cea mare nu le voiu suferi; postul şi sărbătorile şi praznicile voastre le-au urât sufletul Mieu. Făcutu-v-aţi Mie spre saţiu, nu voiu mai suferi păcatele voastre.

¹⁵Când veţi tinde mâinile voastre cătră Mine, întoarce-voiu ochii Miei de cătră voi, şi, de veţi înmulţi rugăciunea, nu voiu asculta pre voi, că mâinile voastre sânt pline de sânge.

¹⁶Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, şteargeţi răutăţile din sufletele voastre, dinaintea ochilor Miei, părăsiţi-vă de răutăţile voastre [7].

¹⁷Învăţaţi-vă a face bine, căutaţi judecata, mântuiţi pre cel năpăstuit, judecaţi săracului şi faceţi dreptate văduvei!

¹⁸Şi veniţi să ne întrebăm, zice Domnul. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea [8], ca zăpada le voiu albi; iară de vor fi ca ruşeala, ca lâna le voiu albi.

¹⁹Şi de veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.

²⁰Iară de nu veţi vrea şi de nu Mă veţi asculta, sabiia vă va mânca pre voi”, că gura Domnului au grăit aceastea.

²¹Cum s-au făcut curvă cetatea cea credincioasă [9], Sionul, cea plină de judecată, întru carea au adormit [10] dreptatea, şi acum sânt ucigaşi!

²²Argintul vostru nu e lămurit; cârciumarii tăi ameastecă vinul cu apă.

²³Domnii tăi sânt neascultători, părtaşi furilor, iubitori de daruri, şi umblă după mită, săracilor nu fac judecată, şi judecata văduvelor nu o socotesc.

²⁴Pentru aceasta, aşea zice Stăpânul, Domnul Savaot: „Vai, cei putearnici a lui Israil, că nu va înceta mâniia Mea asupra celor protivnici, şi judecată din vrăjmaşii Miei voiu face! [11]

²⁵Şi voiu aduce mâna Mea preste tine, şi te voiu lămuri spre curăţenie; iară pre cei neascultători voiu piiarde, şi voiu lăpăda pre toţi cei fără de leage de la tine şi pre toţi sumeţii [12].

²⁶Şi voiu pune judecătorii tăi ca mai înainte şi sfeatnicii tăi ca din început. Şi după aceastea, te vei chema cetatea dreptăţii, mitropolie credincioasă, Sionul.

²⁷Că cu judecată şi cu milostenie să va mântui robiia lui”.

²⁸Şi să vor sfârma cei fără de leage, şi păcătoşii împreună, şi cei ce au părăsit pre Domnul să vor sfârşi.

²⁹Că să vor ruşina pentru idolii săi, pre carii i-au voit, şi să vor ruşina pentru grădinile sale, care le-au poftit. [13]

³⁰Că vor fi ca un terebint, căruia i-au căzut frunzele, şi ca o grădină fără de apă.

³¹Şi va fi tăriia lor ca pozdăriile câlţilor, şi lucrurile lor ca scânteile focului; şi vor arde cei fără de leage, şi păcătoşii [14] împreună, şi nu va fi cine să-i stângă.