Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 14 Bible Online

Isaiia 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 14

¹Curând vine şi nu zăboveaşte şi zilele lor nu să vor îndelunga şi va milui Domnul pre Iacov şi va aleage încă pre Israil şi să vor odihni în pământul său; şi cel nemearnic să va lipi de ei şi să va lipi de casa lui Iacov.

²Şi-i vor lua pre ei neamurile şi-i vor băga la locul lor şi-i vor moşteni şi să vor înmulţi pre pământul lui Dumnezeu cu slugi şi cu slujnice şi le vor fi robi cei ce i-au robit pre ei şi să vor stăpâni cei ce i-au stăpânit pre ei.

³Şi va fi în zioa aceaea, odihni-te-va Dumnezeu de durearea şi de mâniia ta şi de robiia ta cea grea, carea ai robit lor.

⁴Şi vei lua plângerea aceasta asupra împăratului Vavilonului şi vei zice în zioa aceaea: „Cum au încetat cel ce ceare [1] şi au încetat cel ce ne silea?

⁵Sfărâmat-au Domnul jugul păcătoşilor şi jugul domnilor, bătând neamul cu mânie, cu rană nevindecată.

⁶Bătând neamul cu rana mâniei, nu au părtinit; odihnit-au cel ce au nădăjduit.

⁷Tot pământul strigă cu veselie.

⁸Şi leamnele Livanului s-au bucurat de tine, şi chedrul Livanului: «De când tu ai adormit, nu s-au suit cel ce ne taie pre noi».

⁹Iadul jos s-au amărât întâmpinându-te pre tine; sculatu-s-au împreună cu tine toţi uriiaşii cei ce au stăpânit pământul carii au scos din scaonele sale pre toţi împăraţii neamurilor.

¹⁰Toţi vor răspunde şi vor zice ţie: «Şi tu te-ai robit ca şi noi şi te-ai socotit întră noi».

¹¹Pogorâtu-s-au la iad mărirea ta şi multă veseliia ta; supt tine vor aştearne putregiune şi rămăşiţa ta viiarme.

¹²Cum au căzut din ceriu luceafărul cel ce răsărea dimineaţa, zdrobitu-s-au pre pământ cel ce trimitea la toate neamurile. [2]

¹³Şi tu ai zis întru cugetul tău: «În ceriu mă voiu sui, deasupra stealelor ceriului voiu pune scaonul mieu, şedea-voiu pre muntele cel înalt, preste munţii cei înalţi, carii sânt spre miiazănoapte.

¹⁴Sui-mă-voiu deasupra norilor, fi-voiu aseamenea Celui Preaînalt».

¹⁵Iar acum, în iad te vei pogorî şi în temeliile pământului.

¹⁶Cei ce te vor vedea pre tine să vor mira de tine şi vor zice: «Acesta e omul cel ce turbura pământul şi sfărâma pre împăraţi?

¹⁷Cel ce au pus lumea toată pustie şi cetăţile ei le-au surpat, şi pre cei ce i-au dus în robie nu i-au slobozit?»

¹⁸Toţi împăraţii neamurilor au adormit cu cinste, fieştecarele în casa sa.

¹⁹Iară tu te vei lepăda în munţi ca un mort urât cu mulţi morţi tăiaţi, carii să pogoară în iad.

²⁰Precum haina în sânge încruntată nu easte curată, aşea nici tu nu eşti curat, pentru că pământul Mieu l-ai pierdut şi pre norodul Mieu l-ai omorât, nu vei rămânea în vreame veacinică, sămânţă rea.

²¹Găteaşte-ţi fiii tăi, ca să se omoară pentru păcatele tătâne-său, ca să nu să scoale şi să moştenească pământul şi să umple pământul de războaie”.

²²„Şi Mă voiu scula asupra lor, zice Domnul Savaot, şi voiu piiarde numele lor şi rămăşiţa şi sămânţa”, aceastea zice Domnul.

²³„Şi voiu pune Vaviloniia pustie, ca să lăcuiască într-însa arici şi va fi nimica, şi o voiu pune pre ea prăpastie de tină spre pierzare”.

²⁴Aceastea zice Domnul Savaot: „Precum am zis, aşea va fi, şi în ce chip am sfătuit, aşea va rămânea,

²⁵Ca să pierz pre asiriiani din pământul Mieu şi din munţii Miei, şi vor fi spre călcare şi să va lua de la ei jugul lor şi să va lua mărirea lor de pre umerii lor”.

²⁶Acesta easte sfatul care l-au sfătuit Domnul asupra a toată lumea şi aceasta easte mâna cea înaltă asupra tuturor neamurilor.

²⁷Că ceale ce au sfătuit Dumnezeu cel Sfânt, cine le va strica? Şi mâna Lui cea înaltă, cine o va întoarce?

²⁸În anul în care au murit împăratul Ahaz, s-au făcut cuvântul acesta:

²⁹„Nu vă veseliţi toţi cei de alt neam, că s-au sfărâmat jugul celui ce vă bătea pre voi; că din sămânţa şearpelui vor ieşi pui de aspidă şi puii lor vor ieşi şerpi zburători.

³⁰Şi să vor paşte cei săraci printr-însul şi oamenii cei săraci în pace să vor odihni şi va omorî cu foamea sămânţa ta, şi rămăşiţa ta o va ucide.

³¹Văietaţi-vă, porţile cetăţilor, să strige cetăţile ceale turburate, cei de alt neam, toţi, că fum vine de la miiazănoapte şi nu easte, ca să fie!”

³²Şi ce vor răspunde împăraţii neamurilor? Pentru că Domnul au întemeiat Sionul şi printr-Însul să vor mântui cei smeriţi ai norodului.