Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 32 Bible Online

Isaiia 32 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 32

¹Că, iată, împărat drept va împărăţi şi boiarii cu judecată vor stăpâni [1].

²Şi va fi omul ascunzind cuvintele sale şi să va ascunde ca apa ce curge şi să va arăta în Sion ca un râu curgătoriu, mărit în pământ sătos.

³Şi mai mult nu vor fi nădăjduind spre oameni, ci vor da urechile sale spre auzire.

⁴Şi inima celor slabi [2] va lua aminte ca să auză, şi limbile celor gângavi curând vor învăţa a grăi pace.

⁵Şi mai mult nu vor zice celui nebun să stăpânească şi nu vor mai zice slugile tale: „Taci!”

⁶Că cel nebun nebune va grăi şi inima lui deşearte va gândi, ca să săvârşească fărădeleage şi să grăiască cătră Domnul înşelăciune, ca să râsipească sufletele ceale flămânde şi sufletele ceale sătoasă să le facă deşearte.

⁷Că sfatul celor răi fără de leage va sfătui, ca să strice pre cei smeriţi cu cuvinte nedreapte şi să râsipească cuvintele celor smeriţi la judecată.

⁸Iară cei credincioşi înţeleapte au sfătuit, şi sfatul acesta va rămânea.

⁹Muieri [3] bogate, sculaţi-vă şi auziţi glasul mieu, feate [4], întru nădeajde auziţi cuvintele meale!

¹⁰Zilei anului pomenire faceţi întru dureare cu nădeajde. Sfârşitu-s-au culesul, încetat-au sămănătura, mai mult nu va veni.

¹¹Spăimântaţi-vă şi vă întristaţi, ceale ce nădăjduiţi, dezbrăcaţi-vă, fiţi goale, încinge-ţi-vă cu saci mijloacele,

¹²Şi plângeţi pentru ţiţe, pentru dorul ţarinei şi pentru rodul viţii [5].

¹³În pământul norodului mieu spini şi buruiană va răsări, şi din toată casa să va lua veseliia.

¹⁴Cetate bogată, case părăsite, bogăţiia cetăţii vor lăsa [6], case poftite; şi vor fi satele peşteră până în veac, veselie colunilor [7] şi păşune turmelor.

¹⁵Până când va veni preste voi duh din înălţime. Şi va fi pustiiu Hermelul, şi Hermelul în loc de dumbravă să va socoti.

¹⁶Şi să va odihni în pustie judecata, şi dreptatea în Carmil va lăcui.

¹⁷Şi vor fi faptele dreptăţii pace şi va avea dreaptă odihnă şi vor fi nădăjduind până în veac.

¹⁸Şi va lăcui norodul Lui în cetatea păcii şi va lăcui nădăjduind şi să va odihni cu avuţie.

¹⁹Şi grindină de va cădea nu va veni preste voi şi vor fi cei ce lăcuiesc în păduri, nădăjduind, ca şi cei de la câmpie.

²⁰Fericiţi cei [8] ce samănă lângă toată apa, unde calcă boul şi asinul.