Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 37 Bible Online

Isaiia 37 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 37

¹Şi au fost deaca au auzit împăratul Iezechiia, şi-au rupt hainele şi s-au îmbrăcat cu sac şi s-au suit în Casa Domnului.

²Şi au trimis pre Eliachim, deregătotoriul casii, şi pre Somna, scriitoriul, şi pre cei mai bătrâni dintră preoţi, îmbrăcaţi cu saci, la Isaiia, prorocul, fiiul lui Amos, şi zisără lui:

³„Aceastea zice Iezechiia: «Zioa năcazului şi a ocării şi a mustrării şi a mâniei easte zioa de astăzi, că au sosit durearea ceii ce va să nască şi nu poate naşte.

⁴Doară va auzi Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rapsachi, care le-au trimis împăratul asiriianilor, ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu şi să ocărască cuvintele care le-au auzit Domnul Dumnezeul tău; şi te roagă cătră Domnul Dumnezeul tău, pentru rămaşii aceştia!»”

⁵Şi au venit slugile împăratului Iezechiia la Isaiia.

⁶Şi le-au zis lor Isaiia: „Aşea să ziceţi cătră domnul vostru: «Aceastea zice Domnul: Să nu te temi de cuvintele care ai auzit, cu care M-au ocărât solii împăratului asiriianilor!

⁷Iată, Eu trimiţ într-însul duh; şi auzind veaste să va întoarce în ţara sa şi va cădea de sabie în pământul său»”.

⁸Şi s-au întors Rapsachi şi au aflat pre împăratul asiriianilor dând războiu asupra Lovnii.

⁹Şi au auzit că au purces de la Lahis şi au ieşit Taraca, împăratul etiopilor, ca să-l încungiure pre el; şi auzind aceasta s-au întors şi au trimis soli la Iezechiia, zicând:

¹⁰„Aşea veţi grăi lui Iezechiia, împăratului Iudei: «Nu te înşeale pre tine Dumnezeul tău, întru Carele nădăjduieşti, zicând: ‚Nu să va da Ierusalimul în mâna împăratului asiriianilor!’

¹¹Au nu ai auzit tu ceale ce au făcut împăraţii asiriianilor, cum tot pământul l-au stricat? Şi tu, doară, vei scăpa?

¹²Au, doară, mântuitu-i-au pre ei dumnezeii neamurilor, pre carii i-au pierdut părinţii miei, pre Gazan şi pre Haran şi pre Rasem, carii sânt în ţara Teemat?

¹³Unde sânt împăraţii Ematului şi ai Arfatului, şi a cetăţii Epfarimului, Ana şi Ava?»”

¹⁴Şi au luat Iezechiia cartea de la soli şi o au cetit şi s-au suit în Casa Domnului şi o au deşchis înaintea Domnului.

¹⁵Şi s-au rugat Iezechiia cătră Domnul, zicând:

¹⁶„Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, Cel ce şezi pre heruvimi, Tu singur eşti Dumnezeu a toată împărăţiia lumii, Tu ai făcut ceriul şi pământul!

¹⁷Pleacă, Doamne, ureachiia Ta, ascultă, Doamne, deşchide, Doamne, ochii Tăi, caută, Doamne, şi vezi şi auzi toate cuvintele lui Senahirim, care le-au trimis ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu!

¹⁸Că cu adevărat, Doamne, au pustiit toată lumea împăraţii asiriianilor [1] şi ţara lor;

¹⁹Şi au aruncat idolii lor în foc, pentru că nu era dumnezei, ci lucru de mâni omeneşti, leamne şi pietri, i-au pierdut pre ei.

²⁰Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiaşte-ne de mâna lor, ca să cunoască toată împărăţiia pământului că Tu singur eşti Dumnezeu!”

²¹Şi s-au trimis Isaiia, fiiul lui Amos, la Iezechiia şi i-au zis lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: «Auzit-am ceale ce te-ai rugat cătră Mine pentru Senahirim, împăratul asiriianilor».

²²Acesta easte cuvântul care l-au grăit despre el Dumnezeu: «Defăimatu-te-au şi te-au batjocorit, fecioară, fata Sionului, asupra ta au clătit capul fiica Ierusalimului!

²³Pre cine ai ocărât şi ai întărâtat? Sau asupra cui ai înălţat glasul tău? Şi nu ai râdicat spre înălţime ochii tăi, cătră Sfântul lui Israil?

²⁴Că prin soli ai ocărât pre Domnul, că ai zis: ‚Cu mulţimea carălor eu m-am suit la înălţimea munţilor şi la ceale de pre urmă ale Livanului şi am tăiat înălţimea chedrului lui şi frumseaţa chiparosului şi am întrat la înălţimea părţii pădurii.

²⁵Şi am pus pod şi am pustiit ape şi toată adunarea apei’.

²⁶Au nu ai auzit demult ceale ce am făcut Eu? Din zilele ceale de demult am rânduit şi acum am arătat, ca să pustiesc neamurile întru tării şi pre cei ce lăcuiesc în cetăţi tari.

²⁷Slobozit-am mâinile şi s-au uscat şi s-au făcut ca iarba uscată de pre coperiş şi ca troscotul.

²⁸Şi acum odihna ta şi ieşirea ta şi întrarea ta eu o ştiu [2].

²⁹Şi mâniia ta, cu carea te-ai mâniiat, şi amărâciunea ta s-au suit la Mine şi voiu pune căpăstru în nasul tău şi zăbale în buzele tale şi te voiu întoarce îndărăpt, pre calea pre carea ai venit!

³⁰Şi acesta va fi ţie semn [3]: mănâncă în anul acesta ceale ce ai semănat, şi în anul al doilea rămăşiţele, iară în anul al treilea sămănând săceraţi şi sădiţi vii şi mâncaţi roada lor.

³¹Şi vor fi cei rămaşi în Iudeea; vor slobozi rădăcini în jos şi vor face sămânţă în sus [4].

³²Că din Ierusalim vor fi cei rămaşi, şi cei mântuiţi din muntele Sionului». RâvnaDomnului Savaot va face aceastea.

³³Pentru aceaea, aşea zice Domnul asupra împăratului asiriianilor: «Nu va întra în cetatea aceasta, nici va slobozi asupra ei săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici o va încungiura cu şanţ,

³⁴Ci pre calea pre carea au venit, pre aceaea să va întoarce şi în cetatea aceasta nu va întra!»

³⁵Aceastea zice Domnul: «Apăra-voiu cetatea aceasta, ca să o mântuiesc pentru Mine şi pentru David, sluga Mea!»”

³⁶Şi au ieşit îngerul Domnului şi au ucis din oastea asiriianilor o sută şi optzeci şi cinci de mii, şi sculându-să dimineaţa au aflat toate trupurile moarte.

³⁷Şi întorcându-să s-au dus Senahirim, împăratul asiriianilor, şi au lăcuit în Ninevi.

³⁸Şi când s-au închinat el în casa lui Asarah, [5] dumnezeului lui, începătoriul părinţilor lui, Adrameleh şi Sarasar, feciorii lui, l-au omorât cu sabiile şi ei au fugit în Armeniia, şi au împărăţit Asordan, feciorul lui, în locul lui.