Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 42 Bible Online

Isaiia 42 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 42

¹I acov, sluga Mea [1], sprijini-l-voiu pre el, Israil, alesul Mieu, priimitu-l-au pre el sufletul Mieu, dat-am Duhul Mieu preste el [2], judecată neamurilor va face.

²Nu va striga, nici va lăsa, nici să va auzi afară glasul lui.

³Trestiia frântă nu o va zdrobi şi inul ce fumegă nu-l va stânge, ci întru adevăr va face judecată.

⁴Străluci-va şi nu să va frânge, până ce va pune pre pământ judecată, şi întru numele Lui neamurile vor nădăjdui.

⁵Aşea zice Domnul Dumnezeu, Cel ce au făcut ceriul şi l-au aşezat, Cel ce au întărit pământul şi ceale de pre el şi dă suflare norodului ce easte pre dânsul şi duh celor ce umblă pe dânsul:

⁶„Eu, Domnul Dumnezeu, chematu-te-am întru dreptate şi te voiu ţinea de mâna ta şi te voiu întări şi te-am dat spre legătură neamului Mieu, spre luminare păgânilor.

⁷Ca să deşchizi ochii orbilor, să scoţi din legături pre cei legaţi şi din casa temniţii pre cei ce şed întru întunearec.

⁸Eu sânt Domnul Dumnezeu, acesta-Mi easte numele; mărirea Mea altuia nu o voiu da, nici bunătăţile Meale celor ciopliţi”.

⁹Ceale din început, iată, au venit; şi ceale noao, care Eu le vestesc, şi mai înainte până a să vesti s-au arătat voao.

¹⁰Cântaţi Domnului cântare noao, stăpânirea Lui; măriţi numele Lui de la marginile pământului, cei ce pogorâţi în mare şi umblaţi cu corăbii printr-însa, ostroavele şi cei ce lăcuiţi într-însele.

¹¹Veseleaşte-te, pustie şi satele ei, sălaşurile şi cei ce lăcuiesc în Chidar; veseli-se-vor cei ce lăcuiesc în piiatră, din vârvul munţilor vor striga.

¹²Da-vor lui Dumnezeu mărire, bunătăţile Lui în ostroave le vor vesti.

¹³Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi şi va sfărâma războiul, deştepta-va râvnă şi va striga asupra vrăjmaşilor Săi cu tărie:

¹⁴„Tăcut-am din veaci; au, doară, şi pururea voiu tăcea şi voiu răbda? Răbdat-am; ca ceaea ce naşte voiu dezrădăcina şi voiu usca împreună.

¹⁵Pustii-voiu munţi şi dealuri şi toată iarba lor voiu usca şi voiu pune râurile ostroave şi bălţile le voiu usca.

¹⁶Şi voiu scoate [3] orbii la calea carea n-au ştiut şi voiu face pre ei să umble [4] pre cărările care nu le-au cunoscut; face-voiu lor întunearecul lumină şi ceale colţuroase neatede. Aceastea sânt [5] cuvintele care le voiu face lor şi nu-i voiu părăsi pre ei”.

¹⁷Şi ei s-au întors înapoi. Ruşinaţi-vă cu ruşine, cei ce nădăjduiţi spre ceale cioplite, cei ce ziceţi topiturilor: „Voi sânteţi dumnezeii noştri!”

¹⁸Cei surzi, auziţi, şi cei orbi, priviţi să vedeţi.

¹⁹Şi cine e orb, fără numai slugile Meale, şi surzi, fără numai cei ce stăpânesc pre ei? Cine e orb ca cel depărtat? Şi s-au orbit slugile lui Dumnezeu.

²⁰Văzut-aţi de multe ori şi nu aţi păzit, deşchisu-vi-s-au urechile şi nu aţi auzit.

²¹Domnul Dumnezeu au voit ca să fie drept şi să mărească laudă.

²²Şi am văzut, şi norodul au fost prădat şi jefuit, că laţ în cămeri pretutindinea şi în case împreună, unde i-au ascuns pre ei; făcutu-s-au pradă şi nu era cel ce să scoaţă prada şi nu era cel ce să zică: „Întoarce!”

²³Cine easte întră voi carele va băga în urechi aceastea? Ascultaţi ceale viitoare?

²⁴Cine au dat spre jeaf pre Iacov şi pre Israil la cei ce-l pradă pre el? Au nu Dumnezeu, Căruia au păcătuit şi nu au vrut să umble în căile Lui, nici să asculte de leagea Lui?

²⁵Şi au adus preste ei iuţimea mâniei Sale şi i-au răzbit pre ei războiul, şi cei ce îi ardea pre ei primpregiur, şi nici unul dintr-înşii nu au cunoscut, nici au pus în inimă.