Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 44 Bible Online

Isaiia 44 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 44

¹Iară acum, ascultă [1], Iacove, sluga Mea, şi Israile, pre carele te-am ales!

²Aşea zice Domnul Dumnezeu, Cel ce te-au făcut pre tine şi te-au urzit din pântece: „Încă vei avea ajutoriu, nu te teame, sluga mea, Iacove, şi iubite Israile, pre carele am ales.

³Că Eu voiu da apă când va fi seate celor ce umblă fără de apă, pune-voiu duhul Mieu preste sămânţa ta şi blagosloveniile Meale preste fiii tăi.

⁴Şi vor răsări ca iarba în mijlocul apei şi ca salcia lângă apa curgătoare”.

⁵Acesta va zice: „A lui Dumnezeu sânt!” şi acesta va striga pre numele lui Iacov, şi altul va scrie cu mâna sa: „A lui Dumnezeu sânt!” şi pre numele lui Israil va striga.

⁶Aşea zice Dumnezeu, Împăratul lui Israil, şi Cel ce l-au mântuit pre el, Dumnezeu Savaot: „Eu sânt întâiu şi Eu după aceastea, afară de Mine nu easte dumnezeu.

⁷Cine easte cum sânt Eu? Să stea şi să chiiame şi să spuie şi să gătească Mie de când am făcut pre om în veac, şi ceale viitoare, mai înainte de ce vor fi, să vă spuie voao.

⁸Nu vă ascundeţi, nici rătăciţi! Au nu din început aţi băgat în urechi şi am vestit voao? Martori voi sânteţi de easte Dumnezeu afară de Mine.

⁹Cei ce fac idoli şi cei ce-i cioplesc, toţi deşerţi sânt; cei ce fac ceale ce le plac lor, care nu vor folosi lor; martorii lor nu vor vedea şi nu vor cunoaşte.

¹⁰Ca să se ruşineaze cine zideaşte pre cel tare, şi va vărsa cioplitură spre nefolosânţă.

¹¹Iată, toţi cei ce să împreună cu el să vor ruşina (cei ce-şi fac dumnezeu şi cioplesc ceale nefolositoare) şi toţi, de când s-au făcut, s-au uscat şi surzi dintră oameni. Adune-să toţi şi să stea împreună şi să se ruşineaze şi să se înfrunteaze împreună.

¹²Că au ascuţit meşterul săcurea şi cu barda l-au cioplit şi cu sfreadelul l-au găurit şi l-au lucrat pre el cu tăriia braţului său; şi va flămânzi şi va slăbi şi nu va bea apă.

¹³După ce au ales meşterul lemnul, l-au măsurat şi l-au însemnat cu condeiul şi l-au făcut pre el cu unghiuri şi l-au cleit cu cleiu şi l-au făcut ca un chip de bărbat şi ca o faţă de om, ca să-l puie în casă.

¹⁴Tăiat-au şieşi chedri şi şi-au luat ghindă sălbatecă şi stejeariu şi şi-au ales şieşi lemn din pădure, care l-au sădit Domnul, pin pre care ploaia l-au crescut.

¹⁵Ca să fie oamenilor de ars în foc. Şi luând dintr-însul s-au încălzit; şi arzind au copt pâine cu el, iară rămăşiţa o au făcut dumnezei şi s-au închinat lor; făcutu-ş-au din el cioplit şi s-au închinat lui;

¹⁶Din care jumătate au ars în foc şi au copt pre cărbunii lui pâine, şi cu jumătate au fript carne şi au mâncat şi s-au săturat şi încălzindu-să au zis: «Place-mi, că mă încălziiu şi văzuiu foc».

¹⁷Iară ce au rămas l-au făcut dumnezeu cioplit, îngenunche înaintea lui şi să închină lui şi să roagă, zicând: «Mântuiaşte-mă, că dumnezeul mieu eşti tu!»

¹⁸Nu au cunoscut, ca să înţăleagă că s-au întunecat, ca să nu vază cu ochii săi şi să nu priceapă cu inima sa.

¹⁹Şi nu au socotit cu sufletul său, nici au cunoscut cu înţelepciunea că jumătate dintr-însul au ars în foc şi au copt pre cărbunii lui pâine, şi carne friptă au mâncat; şi din rămăşiţa lui au făcut urâciune şi s-au închinat lui.

²⁰Cunoaşteţi că cenuşe easte inima lor şi să înşeală, şi nimene nu poate să-şi mântuiască sufletul său. Vedeţi să nu ziceţi că: «Minciună easte în dreapta mea!»

²¹Adu-ţi aminte de aceastea, Iacove şi Israile, că sluga Mea eşti tu! Făcutu-te-am pre tine sluga Mea, şi tu, Israile, nu Mă uita!

²²Că, iată, am şters ca un nor fărădelegile tale şi ca o ceaţă păcatele tale. Întoarce-te la Mine şi te voiu mântui pre tine!”

²³Veseliţi-vă ceriuri, că au miluit Dumnezeu pre Israil; trâmbitaţi, temeliile pământului, strigaţi, munţi, veselie, dealurile şi toate leamnele ceale dintr-însele, că au izbăvit Dumnezeu pre Iacov, şi Israil să va mări!

²⁴Aşea zice Domnul, Cel ce te-au izbăvit pre tine şi te-au plăzmuit din pântece: „Eu, Domnul, Cel ce săvârşesc toate, întins-am ceriul singur şi am întărit pământul.

²⁵Cine altul va râsipi seamnele celor grăitori din pântece? Şi vrăjile de la inimă? Cel ce întoarce pre cei înţelepţi la ceale dinapoi şi nebuneaşte sfatul lor?

²⁶Şi întăreaşte cuvântul slugii Sale şi adeverează sfatul îngerilor Săi. Cel ce zice Ierusalimului: «Lăcui-te-vei!» şi cetăţilor Iudei: «Zidi-vă-veţi!» Şi pustiile lui vor odrăsli.

²⁷Cel ce zice adâncului: «Pustii-te-vei şi râurile tale le voiu usca!»

²⁸Cel ce zice lui Chir să înţeleagă şi: «Toate voile Meale va face»; Cel ce zice Ierusalimului: «Zidi-te-vei, şi Casa Mea cea sfântă o voiu întemeia»”.