Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 47 Bible Online

Isaiia 47 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 47

¹„Pogoară-te, şezi pre pământ, fecioară, fata Vavilonului, şezi pre pământ, nu easte scaon, fata haldeilor, că mai mult nu te vei chema moale şi gingaşă!

²În moară macină făină, dezvăleaşte acoperemântul tău, descopere-ţi cărunteaţele, goleaşte-ţi pulpele, treci râurile!

³Descoperi-să-va ruşinea ta, vedea-să-vor ceale de ruşine ale tale; ce e drept voiu lua de pre tine, mai mult nu te voiu da oamenilor”.

⁴Zice Cel ce te-au mântuit pre tine, Domnul Savaot, numele Lui, Sfântul lui Israil:

⁵„Şezi umilită, întră întru întunearec, fata haldeilor, mai mult nu te vei chema putearea împărăţiei.

⁶Mâniiatu-M-am asupra norodului Mieu, spurcat-am moştenirea Mea. Eu i-am dat pre ei în mâna ta, iară tu nu le-ai dat lor milă, jugul celui bătrân foarte l-ai îngreoiat.

⁷Şi ai zis: «În veac voiu fi stăpână!» Nu ai gândit aceastea în inima ta? Nici ţ-ai adus aminte de ceale de pre urmă?

⁸Acum, dară, ascultă aceastea, gingaşe, ceaea ce şezi şi nădăjduieşti şi zici întru inima ta: «Eu sânt şi nu easte alta, nu voiu şedea văduvă, nici voiu cunoaşte sărăciia».

⁹Iară acum făr’ de veaste vor veni preste tine aceaste doao întru o zi, şi văduviia şi sărăciia; făr’ de veaste vor veni asupra ta, pentru fermecătoriia ta, pentru vrăjiturile tale ceale multe foarte.

¹⁰Pentru nădeajdea carea ai avut întru răutatea ta, că tu ai zis: «Eu sânt şi nu easte alta!» Să ştii că înţelepciunea şi curviia acestora va fi ţie spre ruşine, şi ai zis întru inima ta: «Eu sânt, şi nu easte alta!»

¹¹Şi va veni asupra ta perire şi nu vei şti; groapă, şi vei cădea într-însa, şi va veni asupra ta ticăloşie şi nu te vei putea curăţi şi făr’ de veaste va veni asupra ta perire, şi nu vei şti.

¹²Stăi acum cu vrăjile tale şi cu fermecăturile tale ceale multe, care le-ai învăţat din tinereaţele tale, de-ţi vor putea ţie folosi, au de te vei mai putea întări.

¹³Ostenit-ai întru sfaturile tale; să stea, dară, şi să te mântuiască pre tine cuvântătorii de stealele ceriului, cei ce sămuiesc stealele; spuie ţie ce va să vie asupra ta!

¹⁴Iată, toţi ca nişte pozdării să vor arde în foc şi nu vor mântui sufletul său din para focului, pentru că ai cărbuni de foc; şedea-vei pre ei.

¹⁵Aceştia vor fi ţie ajutoriu, ostenit-ai întru schimbare; din tinereaţe omul întru sine au rătăcit şi ţie nu vor fi mântuire”.