Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 49 Bible Online

Isaiia 49 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 49

¹Ascultaţi-Mă, ostroave, şi luaţi aminte, neamuri! După multă vreame va sta, zice Domnul. Din pântecele maicii Meale au numit numele Mieu.

²Şi au pus gura Mea ca o sabie ascuţită şi supt acoperemântul mâinii Sale M-au acoperit; pusu-M-au ca o săgeată aleasă şi în tulba Sa M-au ascuns.

³Şi Mi-au zis Mie: „Sluga Mea eşti Tu, Israile, şi întru Tine Mă voiu mări”.

⁴Şi Eu am zis: „În deşert M-am ostenit, în zădar, şi întru nimica am dat tăriia Mea”; pentru aceasta, judecata Mea la Domnul easte şi osteneala Mea înaintea Dumnezeului Mieu.

⁵Şi acum, aşea zice Domnul, Cel ce din pântece M-au plăsmuit slugă Luişi, ca să adune pre Iacov la Domnul şi pre Israil. Aduna-Mă-voiu şi Mă voiu mări înaintea Domnului şi Dumnezeul Mieu va fi Mie tărie.

⁶Şi au zis Mie: „Mare easte Ţie să Te chemi Fiiul Mieu, ca să scoli neamurile lui Iacov şi să întorci râsipirea lui Israil. Iată, Te-am pus pre Tine spre împăcare norodului, spre lumină neamurilor, ca să fii Tu mântuire până la marginle pământului”.

⁷Aşea zice Domnul, Cel ce te-au izbăvit pre tine, Dumnezeul lui Israil: „Sfinţiţi pre Cel ce nu bagă samă de sufletul Său, pre Cel ce easte urât neamurilor, pre Cel ce easte Rob domnilor; împăraţii vor vedea pre El şi să vor scula domnii şi să vor închina Lui pentru Domnul, că credincios easte Sfântul lui Israil şi Te-am ales pre Tine”.

⁸Aşea zice Domnul: „În vreame plăcută Te-am ascultat pre Tine, şi în zioa mântuirii Ţ-am ajutat şi Te-am făcut şi Te-am dat spre împăcare neamurilor, ca să aşezi pământul şi să moşteneşti moştenirea pustiei.

⁹Şi să zici celor din legături: «Ieşiţi!» şi celor dintru întunearec: «Luminaţi-vă!»” În toate căile să vor paşte şi în toate cărările păşunea lor.

¹⁰Nu vor flămânzi, nici vor înseta, nici va bate pre ei căldura, nici soarele, ci Cel ce miluiaşte pre ei va mângâia pre ei şi prin izvoară de ape duce-i-va pre ei.

¹¹Şi voiu face ca tot muntele să fie cale şi toată cărarea păşune lor.

¹²Iată, aceştia de departe vor veni, aceştia de la miiazănoapte şi de la mare, alţii din pământul perşilor.

¹³Veseliţi-vă, ceriuri, şi să se bucure pământul, să strige munţii veselie [1], că au miluit Dumnezeu pre norodul Său, şi pre cei smeriţi ai norodului Său i-au mângăiat.

¹⁴Că au zis Sionul: „Părăsitu-m-au Domnul şi Domnul m-au uitat pre mine!”

¹⁵„Au, doară, va uita muiarea pre pruncul său? Sau nu-i va fi milă de fiii pântecelui său? Şi de va şi uita muiarea pre aceştia, dar Eu nu te voiu uita pre tine”, zice Domnul.

¹⁶Iată, pre mâinile Meale am zugrăvit zidurile tale şi înaintea Mea eşti pururea.

¹⁷Şi curând te vei zidi de la cei ce te-au surpat, şi cei ce te-au pustiit pre tine vor ieşi din tine.

¹⁸Râdică împregiur ochii tăi şi vezi pre toţi: iată, s-au adunat şi au venit la tine. Viu sânt Eu, zice Domnul, că cu toţi, cu aceştia,ca cu o podoabă te vei îmbrăca, şi vei pune pre ei împregiurul tău, ca o mireasă podoaba.

¹⁹Că ceale pustii ale tale şi ceale răsipite şi ceale căzute acum te vei strâmta de la cei ce lăcuiesc; şi să vor depărta de la tine cei ce te mâncă pre tine.

²⁰Că vor zice la urechile tale fiii tăi, pre carii i-ai pierdut: „Strâmt e mie locul, fă-mi loc ca să lăcuiesc”.

²¹Şi vei zice întru inima ta: „Cine au născut pre aceştia mie? Că eu făr’ de fii am fost şi văduvă, nemearnică şi închisă, şi pre aceştia cine i-au hrănit mie? Eu am rămas singură; dar aceştia unde au fost?”

²²Aşea zice Domnul Domnul: „Iată, râdic spre neamuri mâna Mea, şi spre ostroave voiu înălţa semnul Mieu, şi vor aduce pre fiii tăi în sân şi pre featele tale pre umere le vor purta.

²³Şi te vor hrăni pre tine împăraţi şi împărăteasele lor te vor apleca; pre faţa pământului să vor închina ţie şi praful picioarelor tale vor linge şi vei cunoaşte că Eu sânt Domnul şi nu să vor ruşina cei ce Mă aşteaptă pre Mine”.

²⁴Au lua-va cineva de la uriiaşiu prăzi? Şi cel ce va robi pre altul cu nedreptate mântui-să-va?

²⁵Că aşea zice Domnul: „De va prinde neştine pre uriiaş, va lua prăzi şi, luând de la cel tare, va scăpa; iară Eu judecata ta voiu judeca şi Eu voiu izbăvi pre fiii Miei!

²⁶Şi cei ce te-au năcăjit pre tine vor mânca cărnurile sale şi ca vinul cel nou vor bea sângele său şi să vor îmbăta şi [2] va cunoaşte tot trupul că Eu sânt Domnul, Cel ce te-am izbăvit pre tine şi am ajutat tăriia lui Iacov”.