Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 5 Bible Online

Isaiia 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 5

¹Cânta-voiu acum celui iubit cântarea iubitului mieu, viei meale. Vie s-au făcut iubitului în corn, în loc gras.

²Şi o am îngrădit [1] şi am făcut împregiur şanţ şi am sădit viţă aleasă şi am zidit turn [2] în mijlocul ei şi teasc am săpat într-însa. Şi am aşteptat să facă struguri; şi au făcut spini.

³Şi acum, omule cel din Iuda, şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim, judecaţi întră mine şi întră viia mea.

⁴Ce voiu face încă viei meale şi nu i-am făcut ei? Că am aşteptat să facă struguri şi au făcut spini.

⁵Şi acum, voiu spune voao ce voiu face viei meale: lua-voiu gardul ei şi va fi de jar şi voiu surpa şanţul ei şi va fi spre călcare. [3]

⁶Şi voiu părăsi viia mea şi nu să va tăia, nici să va săpa, şi vor creaşte într-însa spini ca întru o ţealină şi voiu porunci norilor să nu ploao preste dânsa ploaie [4].

⁷Că viia Domnului Savaot casa lui Israil easte, şi omul din Iuda odraslă tinără şi iubită.

⁸Aşteptat-am ca să facă judecată, şi au făcut fărădeleage, şi nu dreptate, ci ţipet.

⁹Vai, celor ce lipesc casă lângă casă şi împreună ţarină lângă ţarină, ca să ia ceva de la vecin! Au, doară, veţi lăcui voi singuri pre pământ?

¹⁰Că s-au auzit aceastea în urechile Domnului Savaot: că de să vor şi face case multe, mari şi frumoase, spre pustiire vor fi şi nu vor fi lăcuitori într-însele.

¹¹Că unde lucrează zeace părechi de boi vor face un urcior [5], şi cel ce samănă şease obroace va face trei măsuri.

¹²Vai, celor ce să scoală dimineaţa şi umblă după beutură beţivă, aşteptând până seara, că vinul îi va arde pre ei! [6]

¹³Că cu ceatere şi cu alăute şi cu timpane şi cu fluiere beau vinul, iară spre lucrurile Domnului nu caută şi lucrurile mâinilor Lui nu le socotesc [7].

¹⁴Pentru aceasta s-au luat în robie norodul mieu, că nu au cunoscut pre Domnul; şi mulţi au murit de foame şi de seate de apă.

¹⁵Şi ş-au lărgit iadul sufletul său şi ş-au deşchis gura sa fără de încetare; şi să vor pogorî cei slăviţi şi cei mari şi cei avuţi [8] şi cei ce să bucură întru ea, şi să vor smeri ochii cei înalţi.

¹⁶Şi să va înălţa Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel Sfânt Să va mări întru dreptate.

¹⁷Şi să vor paşte cei râsipiţi ca taurii, şi pustiile celor robiţi le vor mânca mieii.

¹⁸Vai de cei ce-şi trag păcatele sale ca cu o fune lungă şi ca cu o curea a unui jug de boi fărădelegile sale!

¹⁹Cei ce zic: „Degrab să se apropie ceale ce va face, ca să le vedem, şi să vie sfatul Sfântului lui Israil, ca să-L cunoaştem!”

²⁰Vai celor ce zic răului că easte bun şi bunului că easte rău, celor ce pun lumina întunearec şi întunearecul lumină, celor ce pun amarul dulce şi dulcele amar!

²¹Vai celor înţelepţi întru sine singuri şi înaintea sa ştiuţi!

²²Vai celor putearnici ai voştri, celor ce beau vinul, şi celor tari carii ameastecă beutură beţivă.

²³Cei ce îndreptează pre cel nedrept pentru daruri, lepădând dreptatea dreptului.

²⁴Pentru aceasta, în ce chip arde trestiia de cărbunii focului şi să aprinde de flacără, aşea rădăcina lor ca ţărâna va fi, şi floarea lor ca pulberea să va înălţa. Că nu au voit să facă leagea Domnului Savaot, ci cuvântul Sfântului lui Israil l-au întărâtat. [9]

²⁵Şi S-au mâniiat Domnul Savaot cu iuţime asupra norodului şi Ş-au pus mâna Sa preste dânşii şi i-au bătut; şi s-au întărâtat munţii şi s-au făcut morţii lor ca gunoiul în mijlocul drumului, şi întru toate aceastea nu s-au întors mâniia Lui, ci încă mâna Lui înaltă.

²⁶Pentru aceasta, va rădica sămn întru neamurile ceale de departe şi le va chema pre eale de la marginea pământului, şi, iată, degrab uşor vor veni [10].

²⁷Nu vor flămânzi, nici să vor osteni, nici vor dormita, nici vor dormi, nici vor dezlega brânele sale de la mijloacele sale, nici să vor rumpe curealele încălţămintelor lor.

²⁸Ale cărora săgeţile sânt ascuţite şi arcele lor încordate; şi picioarele cailor lor ca o piiatră tare s-au socotit, roatele carălor lor ca un vifor.

²⁹Năvălesc ca leii şi au stătut ca puii leului.

³⁰Şi va apuca şi va striga ca o fiiară şi să va arunca şi nu va fi cine să-i mântuie pre ei, şi va striga pentru ei în zioa aceaea, ca glasul măririi, ce să învăluiaşte. Şi vor căuta la ceriu sus şi jos şi, iată, întunearec tare întru lipsa lor.