Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 51 Bible Online

Isaiia 51 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 51

¹Auziţi-Mă, cei ce goniţi ce e drept şi cei ce căutaţi pre Domnul! Căutaţi la piiatra cea tare carea o aţi cioplit şi la gaora gropii carea o aţi săpat.

²Căutaţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sara, carea v-au născut pre voi, că unul era şi l-am chemat pre el şi l-am blagoslovit pre el şi l-am iubit pre el şi l-am înmulţit pre el.

³Şi pre tine acum te voiu mângăia, Sioane, şi am mângăiat toate pustiile lui şi voiu pune pustiile lui ca raiul; şi ceale de la apusurile lui ca raiul Domnului; veselie şi bucurie va afla într-însul, mărturisire şi glas de laudă.

⁴Ascultaţi-Mă, ascultaţi-Mă, norodul Mieu, şi împăraţii la Mine luaţi aminte, că leage va ieşi de la Mine şi judecata Mea spre luminarea neamurilor.

⁵Apropie-să curând dreptatea Mea şi va ieşi ca o lumină mântuirea Mea şi întru braţul Mieu neamurile vor nădăjdui; pre Mine Mă vor aştepta ostroavele şi întru braţul Mieu vor nădăjdui.

⁶Râdicaţi la ceriu ochii voştri şi priviţi la pământ, jos, că ceriul ca fumul s-au întărit, şi pământul ca o haină să va învechi; şi ceice lăcuiesc ca aceştia vor muri, iară mântuirea Mea în veac va fi şi dreptatea Mea nu va lipsi.

⁷Ascultaţi-Mă, cei ce ştiţi judecata, norodul Mieu, la carele leagea Mea easte în inima voastră! Nu vă teameţi de mustrarea oamenilor şi cu hulirea lor să nu vă biruiţi.

⁸Că vor fi ca o haină carea cu vreame să strică, şi ca lâna carea să mănâncă de molii; iară dreptatea Mea în veac va fi, şi mântuirea Mea în neamurile neamurilor.

⁹Scoală-te, scoală-te, Ierusalime, şi te îmbracă cu tăriia braţului tău! Scoală-te, ca întru începutul zilei, ca neamul veacului; au nu Tu eşti Cel ce ai cioplit lăţimea? Au nu Tu eşti Cel ce au rupt pre bălaor?

¹⁰Au nu eşti Tu Cel ce ai pustiit marea, apa cea multă a adâncului, Cel ce ai pus adâncul mării cale de trecut celor ce s-au izbăvit şi s-au mântuit?

¹¹Că Domnul va întoarce pre ei şi vor veni în Sion cu veselie şi cu bucurie veacinică; că pre capul lor laudă, şi veselie va apuca pre ei; fugit-au durearea, întristarea şi suspinarea.

¹²Eu sânt, Eu sânt Cel ce te mângăie pre tine! Cunoaşte cine ai fost tu, că te-ai temut de omul muritoriu şi de fiiul omului, carii ca iarba s-au uscat!

¹³Şi ai uitat pre Dumnezeu, Cel ce te-au făcut pre tine, pre Cel ce au făcut ceriul şi au întemeiat pământul; şi te-ai temut pururea în toate zilele de faţa mâniei celui ce te năcăjea pre tine?

¹⁴Pentru că mântuindu-te Tu, nu va sta, nici va zăbovi şi nu va omorî spre stricare şi nu va lipsi pâinea lui.

¹⁵Că Eu sânt Dumnezeul tău, Cel ce turbură marea şi fac de sună valurile ei. Domnul Savaot, numele Mieu!

¹⁶Pune-voiu cuvintele Meale în gura ta şi te voiu acoperi supt umbra mâinii Meale, cu carea am întărit ceriul şi am întemeiat pământul. Şi va zice Sionul: „Norodul mieu eşti Tu!” [1]

¹⁷Deşteaptă-te, deşteaptă-te, scoală-te, Ierusalime, cel ce ai beut din mâna Domnului păharul măniei Lui, că păharul căderii şi păharul măniei l-ai beut şi l-ai deşertat.

¹⁸Şi nu era cine să te mângăie din toţi fiii tăi carii ai născut, şi nu era cine să te prinză de mână dintră toţi fiii tăi, pre carii ai crescut!

¹⁹Doao, [2] aceastea sânt împrotivă ţie; cine să va măhni împreună cu tine? Cădeare şi zdrobire, foamete şi sabie; cine te va mângăia?

²⁰Fiii tăi cei lipsiţi, carii dorm la marginea a toată ieşirea, ca un nap jumătate copt, plini de mâniia Domnului, slăbiţi prin Domnul Dumnezeu.

²¹Pentru aceaea, ascultă, smerită şi îmbătată nu de vin!

²²Aşea zice Domnul Dumnezeu, Cel ce judecă pre norodul Său: „Iată, am luat din mâna ta păharul căderii, păharul mâniei Meale, şi nu vei mai adaoge încă a-l bea!

²³Şi voiu da pre el în mâinile celor ce cu nedreptul te-au asuprit şi te-au smerit, carii au zis sufletului tău: «Pleacă-te, ca să treacem!» Şi ai pus aseamenea cu pământul şealele tale celor ce trecea afară”.