Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 57 Bible Online

Isaiia 57 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 57

¹Vedeţi cum au perit dreptul şi nimenea nu bagă în inimă; şi bărbaţi drepţi pier şi nimenea nu socoteaşte că de cătră faţa nedreptăţii au perit dreptul.

²Fi-va în pace îngroparea lui, luatu-s-au din mijloc.

³Iară voi apropiiaţi-vă aici, fii fără de leage, sămânţa preacurvarilor şi a curvei.

⁴Întru cine v-aţi desfătat? Şi asupra cui aţi deşchis gura voastră, şi asupra cui aţi slobozit limba voastră? Au nu voi sânteţi fii pierzători, sămânţă făr’ de leage?

⁵Cei ce vă rugaţi la idoli supt copaci deşi, cei ce junghiiaţi pre fiii voştri în văi, în mijlocul pietrilor.

⁶Aceasta easte partea ta, aceasta easte soartea ta! Şi acelora ai vărsat turnări şi acestora ai adus jertve; pentru aceastea au nu Mă voiu mâniia?

⁷În munte înalt şi sus, acolo e aşternutul tău şi acolo ai suit jertvele tale!

⁸Şi după stâlpii uşii tale pus-ai pomenirea ta; gândeai că de te vei depărta de la Mine, mai mult ceva vei avea. Iubit-ai pre cei ce dorm cu tine.

⁹Şi ai înmulţit curviia ta cu ei şi pre mulţi ai depărtat de la Mine şi ai trimis soli preste hotarăle tale şi te-ai întors şi te-ai smerit până la iad.

¹⁰De căile tale ceale multe te-ai ostenit şi nu ai zis: „Înceta-voiu!” Întăritu-te-ai, pentru că ai făcut aceastea, pentru aceaea nu M-ai rugat pre Mine.

¹¹De carele temându-te te-ai înfricoşeat şi ai minţit Mie, şi nu ţ-ai adus aminte de Mine şi nu M-ai luat pre Mine întru cugetul tău, nici întru inima ta? Şi Eu, văzindu-te pre tine, te trec cu vedearea şi de Mine nu te-ai temut.

¹²Şi Eu voiu vesti dreptatea ta şi realele tale, care nu vor folosi ţie.

¹³Când vei striga, scoaţă-te din năcazul tău! Că pre toţi aceştia îi va lua vântul şi-i va duce volbura; iar cei ce să ţin de Mine vor agonisi pământul şi vor moşteni muntele cel sfânt al Mieu.

¹⁴Şi vor zice: „Curăţiţi de cătră faţa lui căile şi luaţi împiedecările din calea norodului Mieu!”

¹⁵Aceastea zice Cel Preaînalt, Cel ce lăcuiaşte întru ceale de sus, în veac, cel Sfânt întru sfinţi; numele Lui, Domnul Cel Preaînalt, Carele întru sfinţi odihneaşte, şi Cel ce dă celor slabi de suflet răbdare, şi celor cu inima zdrobită le dă viiaţă:

¹⁶„Nu în veaci voiu lua izbândă de pre voi, nici pururea Mă voiu mâniia pre voi, că duh va ieşi de la Mine şi toată suflarea Eu o am făcut.

¹⁷Pentru păcat puţin l-am întristat pre el şi l-am bătut şi am întors faţa Mea de la el; şi s-au întristat şi au umblat supărat pre căile sale.

¹⁸Căile lui le-am văzut şi l-am tămăduit pre el şi l-am mângăiat pre el şi mângăiare adevărată i-am dat lui.

¹⁹Pace preste pace celor departe şi celor de aproape”. Şi au zis Domnul: „Vindeca-voiu pre ei.

²⁰Iară cei nedrepţi să vor învălui şi nu vor putea odihni.

²¹Nu easte bucurie celor necuraţi”, zis-au Dumnezeu.