Read Biblia de la Blaj, 1795 Isaiia 58 Bible Online

Isaiia 58 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Isaiia 58

¹Strigă cu tărie şi nu înceta, ca o trâmbiţă înalţă glasul tău, şi spune norodului Mieu păcatele lor, şi casii lui Iacov fărdelegile lor.

²Pre Mine zi în zi Mă caută şi doresc să ştie căile Meale, ca un norod carele au făcut dreptate şi nu au părăsit judecata Dumnezeului său. Cer acum de la Mine judecată dreaptă şi doresc să se apropie de Dumnezeu,

³Zicând: „Ce easte că am postit, şi nu ai văzut? Smerit-ai sufletele noastre şi nu ai ştiut?” Pentru că în zilele posturilor voastre aflaţi voile voastre şi năcăjiţi pre toţi supuşii voştri.

⁴Spre judecăţi şi sfezi poftiţi şi bateţi cu pumni pre cel smerit; pentru ce postiţi Mie, ca să se auză astăzi cu strigare glasul vostru?

⁵Nu acest post am ales Eu, şi ziuo ca să-şi smerească omul sufletul său. De ţ-ai strâmba ca un cerc grumazul tău şi de ai aştearne supt tine sac şi cenuşe, nici aşea nu veţi chema post priimit.

⁶Nu de acest fealiu de post am ales Eu, zice Domnul, ci dezleagă toată legătura nedreptăţii, dezleagă legăturile ceale cu silă făcute, lasă pre cei frâmţi întru slobozenie şi rumpe toată scrisoarea cea cu nedreptate.

⁷Frânge celui flămând pâinea ta şi pre săracii cei făr’ de casă bagă-i în casa ta. De vezi pre cel gol, îmbracă-l, şi nu treace cu vedearea pre cei ce sânt din sămânţa neamului tău.

⁸Atunci va ieşi de dimineaţă lumina ta şi sănătatea ta curând va răsări; şi va mearge înaintea ta dreptatea ta, şi mărirea lui Dumnezeu te va încunjura.

⁹Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi şi încă grăind tu, va zice: „Aici sânt!” Şi vei lăpăda de la tine legătura şi întinderea mânii şi cuvântul cel de cârtire.

¹⁰Şi de vei da flămândului pâine din sufletul tău şi de vei sătura sufletul cel năcăjit, atunci va străluci întru întunearec lumina ta şi întunearecul tău ca amiiazăzi.

¹¹Şi va fi Dumnezeul tău cu tine pururea şi te vei sătura, în ce chip pofteaşte sufletul tău. Şi oasele tale să vor îngrăşea şi vor fi ca o grădină adăpată şi ca un izvor căruia nu-i scade apa; şi oasele tale ca iarba vor răsări şi să vor îngrăşea şi vor moşteni neamurile neamurilor.

¹²Şi să vor zidi pustiile tale ceale veacinice şi vor fi temeliile tale veacinice în neamurile neamurilor; şi te vei chema ziditoriu de îngrădire, şi cărările tale ceale de prin mijloc le vei face să odihnească.

¹³De vei întoarce piciorul tău de la sâmbete, ca să nu faci voile tale în zioa cea sfântă, şi vei chema sâmbetele gingaşe, sfinte Dumnezeului tău, şi nu vei râdica piciorul tău la lucru, nici vei grăi cuvânt cu mânie din gura ta,

¹⁴Şi vei fi nădăjduind spre Domnul; şi te va sui la bunătăţile pământului şi te va hrăni cu moştenirea lui Iacov, tătâne-tău. Că gura Domnului au grăit aceastea.