Read Biblia de la Blaj, 1795 Leviţii 25 Bible Online

Leviţii 25 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Leviţii 25

¹Şi au grăit Domnul cătră Moisi, în muntele Sinaii, zicând:

²„Grăiaşte fiilor lui Israil şi zi cătră dânşii: «După ce veţi întra în pământul care-l dau Eu voao, să va odihni pământul, care-l dau Eu voao, sâmbăta Domnului.

³Şease ani vei sămăna ţarina ta, şi şease ani vei tăia viia ta şi vei aduna roada ei.

⁴Iară în al şeaptelea an, sâmbătă, odihnă va fi pământului, sâmbătă Domnului, ţarina ta nu o vei sămăna şi viia ta nu o vei tăia.

⁵Şi ceale ce cresc sângure ale ţarinei tale să nu le seaceri, şi strugurul sfinţeniei tale [1] să nu-l culegi, an de odihnă să fie pământului.

⁶Şi vor fi sâmbetele pământului bucate [2] ţie, şi slugii tale şi slujnicii tale şi năimitului tău şi nemearnicului care lăcuiaşte la tine.

⁷Şi dobitoacelor tale şi fierilor celor din pământul tău va fi toată roada lui de mâncat.

⁸Şi vei număra ţie şeapte odihne de ani, de şeapte ori şeapte ani, şi vor fi ţie şeapte săptămâni de ani patruzeci şi noao de ani.

⁹Şi veţi vesti cu glas de trâmbiţă în pământul vostru în luna a şeaptea, în zioa a zeacea a lunei, în zioa curăţirei veţi vesti cu trâmbiţă în tot pământul vostru.

¹⁰Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea, şi veţi striga slobozire pre pământ tuturor celor ce lăcuiesc pre dânsul. Anul slobozirei va fi voao semn, ca să se întoarcă fieştecarele la moşiia sa şi fieştecarele la familiia sa vă veţi întoarce.

¹¹Semn de slobozenie va fi acesta voao, anul a cincizeacilea an va fi voao; să nu sămănaţi, nici să seceraţi ceale ce cresc din sine, nici culeageţi ceale sfinţite ale lui.

¹²Pentru că easte semnul slobozeniei, sfânt va fi voao, din câmpuri veţi mânca rodurile lui.

¹³În anul acest de slobozenie să va întoarce fieştecarele la moşiia sa.

¹⁴Iară de vei vinde lucru de vândut deaproapelui tău şi de vei cumpăra de la deaproapele tău ceva, să nu năcăjească omul pre deaproa-pele.

¹⁵După numărul anilor celor de la cel de slobozenie, vei cumpăra de la deaproapele; după numărul anilor, rodurilor va vinde ţie.

¹⁶După cât de mulţi ani vor fi, va înmulţi preţul său, şi după cât mai puţini ani vor fi, va împuţina preţul său, de vreame ce după numărul rodurilor sale, aşea va vinde ţie.

¹⁷Să nu năcăjească [3] omul pre deaproapele său, ci să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sânt Domnul Dumnezeul vostru.

¹⁸Şi să faceţi toate dreptăţile Meale, şi toate judecăţile Meale să le păziţi şi să le faceţi pre eale, şi veţi lăcui fără de frică pre pământ.

¹⁹Şi va da pământul rodurile sale, şi veţi mânca întru saţiu, şi veţi lăcui fără de frică pre dânsul.

²⁰Iară de veţi zice: ‚Ce vom mânca în anul acesta al şeaptelea, de nu vom sămăna şi de nu vom aduna rodurile noastre?’

²¹Şi Eu voiu trimite blagosloveniia Mea în anul al şeaselea, şi va face rodurile sale pe trei ani,

²²Şi veţi sămăna în anul al optulea, şi veţi mânca din roade vechi până la al noaolea an, până ce vor veni rodurile lui, veţi mânca ceale vechi ale celor vechi.

²³Şi pământul nu să va vinde de tot [4], pentru că al Mieu easte pământul, că voi nemearnici şi vinitici sânteţi înaintea Mea.

²⁴Şi pentru tot pământul moştenirii voastre răscumpărarea pământului veţi da.

²⁵Iară de va sărăci fratele tău, cel ce easte cu tine, şi va vinde din moşiia sa, şi va veni cel ce easte rudenie aproape cu el, şi va răscumpăra vânzarea fratelui său.

²⁶Iară de nu va avea neştine rudenie, şi va avea la mână, şi să va afla că are destul ca să poată răscumpăra,

²⁷Atunci va socoti anii vânzării lui, şi ce întreace va întoarce omului carele i-au vândut lui, şi să va întoarce la moşiia sa.

²⁸Iară de nu va avea mâna lui de ajuns ca să-i întoarcă lui, va fi vânzarea acelui ce o au cumpărat până la al şeasălea an al slobozirei, şi va ieşi în slobozire şi să va întoarce la moşiia sa.

²⁹Iară de va vinde cineva casă lăcuită într-o cetate zidită şi o va putea răscumpăra, până să va umplea un an de zile o va putea răscumpăra.

³⁰Iară de nu să va răscumpăra până să va plini un an întreg, să va întări casa carea easte în cetatea cea zidită, de stătut să fie acelui ce o au cumpărat, întru neamurile lui, şi nici în anul slobozirei nu să va putea răscumpăra.

³¹Iară căsile ceale de prin satele care nu au zid primprejur să vor socoti ca ţarina pământului, aceastea totdeauna să vor putea răscumpăra şi în anul cel de slobozenie vor ieşi.

³²Şi cetăţile leviţilor, casele cetăţilor moşiei lor totdeauna le vor putea răscumpăra leviţii.

³³Şi oricarele va răscumpăra de la leviţi [5], în slobozenie va ieşi cea vândută a cetăţii moşiei lor, pentru că casele cetăţilor leviţilor sânt moşie lor întră fiii lui Israil.

³⁴Şi ţarinile ceale osăbite cetăţilor lor nu să vor vinde, pentru că moşie veacinică easte lor aceasta.

³⁵Iară de va sărăci fratele tău, cel ce easte cu tine, şi nu va putea cu mâinile la tine, sprijineaşte-l pre el ca pre un venitic şi nemearnic, ca să trăiască fratele tău cu tine.

³⁶Să nu iai de la el camătă, nici mai mult decât i-ai dat, ci să te temi de Dumnezeul tău, Eu sânt Domnul, ca să trăiască fratele tău cu tine.

³⁷Argintul tău să nu-l dai lui în camătă şi pentru câştig, să nu dai lui bucatele tale.

³⁸Eu, Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos pre voi din pământul Eghiptului, ca să vă dau pământul lui Hanaan şi să vă fiu voao Dumnezeu.

³⁹Iară de va veni la sărăcie fratele tău şi să va vinde ţie, să nu-ţi slujească slujbă de rob.

⁴⁰Ca un năimit sau nemearnic să-ţi fie ţie, până la anul slobozeniei va lucra la tine.

⁴¹Şi în slobozenie va ieşi el şi fiii lui cu dânsul, şi va mearge la neamul său, şi la moşiia sa cea părintească să va întoarce.

⁴²Pentru că robii Miei sânt aceştia, pre carii i-am scos din pământul Eghiptului, nu să va vinde cu vânzare de rob.

⁴³Să nu-l îngreoiezi pre el cu osteneală, ci te teame de Domnul Dumnezeul tău.

⁴⁴Şi slugă şi slujnică, oricâţi vor fi ţie din neamurile ceale ce sânt împrejurul tău, dintru aceştia veţi cumpăra rob şi roabă.

⁴⁵Şi din fiii nemearnicilor, carii sânt întră voi, dintru aceştia veţi cumpăra şi din rudele lor, câţi să vor naşte în pământul vostru vor fi voao de moşie.

⁴⁶Şi veţi împărţi pre ei fiilor voştri după voi, şi îi veţi moşteni în veaci; iară din fraţii voştri, din fiii lui Israil, nimenea să nu asuprească pre fratele său cu osteneale.

⁴⁷Iară de va avea veniticul sau nemearnicul, carele easte la tine, şi, sărăcind fratele tău, să va vinde pre sine veniticului sau nemearnicului celui de la tine sau celui din neam venitic,

⁴⁸După ce să va vinde lui, să va putea răscumpăra, unul dintră fraţii lui va răscumpăra pre el.

⁴⁹Fratele tătâne-său, au fiiul fratelui tătâne-său va răscumpăra pre el, au din rudeniile ceale trupeşti din săminţiia lui va răscumpăra pre el; iară de va avea, cu mâinile sale să va răscumpăra pre sine.

⁵⁰Şi va socoti cu cel ce l-au cumpărat pre el, din anul în care s-au vândut pre sine lui până la anul slobozirei, şi va fi argintul vânzării lui ca a năimitului, din an în an va fi cu el.

⁵¹Iară de va fi la cineva mai mulţi ani, după numărul lor va întoarce răscumpărarea sa din argintul vânzării sale.

⁵²Iară de va rămânea puţintel din ani până la anul slobozirei, va socoti după anii lui.

⁵³Şi va întoarce răscumpărarea sa, ca un năimit din an în an va fi cu el, nu-l vei năcăji pre el cu osteneală înaintea ta.

⁵⁴Iară de nu să va răscumpăra prin aceastea, va ieşi în anul slobozeniei el şi pruncii lui cu dânsul.

⁵⁵Că fiii lui Israil Mie sânt robi, ai Miei slugi sânt aceştia, pre carii Eu i-am scos din pământul Eghiptului.