Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 2 Bible Online

Ieremiia 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 2

¹Şi au zis: Aceastea zice Domnul:

²„Adusu-Mi-am aminte de mila tinereaţelor tale şi de dragostea săvârşirei tale, pentru că urmai tu sfântului lui Israil, zice Domnul.

³Sfânt easte Israil Domnului, pârga rodurilor lui; toţi cei ce-l mâncă pre el vor greşi, reale vor veni asupra lor”, zice Domnul.

⁴Auziţi cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi toată săminţiia casii lui Israil:

⁵Aceastea zice Domnul: „Ce greşeală au aflat părinţii voştri întru Mine, că s-au depărtat de la Mine şi au umblat după deşertăciuni şi s-au făcut deşerţi?

⁶Şi nu au zis: «Unde easte Domnul, Cel ce ne-au scos pre noi din pământul Eghiptului, Cel ce ne-au povăţuit în pustie, prin pământ uscat şi neumblat şi prin pământ fără de apă şi fără de roadă, prin pământ întru carele n-au umblat cândva bărbat, nici au lăcuit om acolo?»

⁷Şi v-am dus pre voi în Carmil, ca să mâncaţi roadele lui şi bunătăţile lui; şi aţi întrat şi aţi pângărit pământul Mieu şi moştenirea Mea o aţi pus întru urâciune.

⁸Preoţii n-au zis: «Unde easte Domnul?» Şi cei ce să ţinea de leage nu M-au ştiut; şi păstorii au făcut fărădeleage împrotiva Mea, şi prorocii au prorocit în Vaal şi au umblat după ceale netreabnice.

⁹Pentru aceasta, încă Mă voiu judeca cu voi, zice Domnul, şi cu fiii fiilor voştri Mă voiu judeca.

¹⁰Treaceţi în ostroavele Hetimului şi vedeţi; şi în Chidar trimiteţi şi socotiţi foarte şi vedeţi de s-au făcut unele ca aceastea.

¹¹De şi-au schimbat păgânii dumnezeii săi, şi aceia nu sânt dumnezei, iar norodul Mieu au schimbat mărirea sa întru aceia de la carii nu să vor folosi.

¹²Spăimântatu-s-au ceriul de aceasta şi s-au înfricoşeat [1] mult foarte, zice Domnul.

¹³Că doao şi reale au făcut norodul Mieu: M-au părăsit pre Mine, izvorul apei vieţii, şi şi-au săpat şie fântâni surpate, care nu vor putea ţinea apă.

¹⁴Au rob easte Israil? Au în casă născut [2]? Pentru ce s-au făcut de pradă?

¹⁵Asupra lui au răcnit leii şi au dat glasul său cei ce au rânduit pământul lui spre pustiire şi cetăţile lui le-au săpat, ca să nu să lăcuiască într-însele.

¹⁶Şi fiii Memfiei şi a Tafnei te-au cunoscut pre tine şi te-au batjocorit.

¹⁷Au nu au făcut aceastea ţie pentru că tu M-ai părăsit pre Mine?, zice Domnul Dumnezeul tău.

¹⁸Şi acum, ce e ţie şi căii Eghiptului, ca să beai apa Ghionului? Şi ce e ţie şi căii asiriianilor, ca să beai apa râurilor?

¹⁹Certa-te-va vicleniia ta, şi răutatea ta te va mustra; şi cunoaşte şi vezi că amar ţie [3] a Mă părăsi tu pre Mine, zice Domnul Dumnezeul tău, şi n-am binevoit întru tine, zice Domnul Dumnezeul tău.

²⁰Că din veac ai zdrobit jugul tău şi ai rupt lăgăturile tale şi ai zis: «Nu voiu sluji Ţie, ci voiu mearge în tot dealul înalt şi supt tot copaciul umbros, acolo mă voiu răsfăţa întru curviia mea».

²¹Şi Eu te-am sădit viţă roditoare, toată adevărată; cum te-ai întors întru amărâciune, viţă străină?

²²De te vei spăla cu salitru şi-ţi vei înmulţi iarba, spurcată eşti cu nedreptăţile tale înaintea Mea, zice Domnul.

²³Cum vei zice: «Nu m-am spurcat şi pre urma lui Vaal n-am mers?» Vezi căile tale întru mulţime de bărbaţi şi cunoaşte ce ai făcut, cătră seară [4] glasul ei s-au văietat.

²⁴Căile sale le-au lăţit spre apa pustiei, întru pofta sufletului său să purta de vânt, datu-s-au; cine o va întoarce pre ea? Toţi cei ce o caută pre ea nu vor osteni, întru smereniia ei o vor afla pre ea.

²⁵Întoarce piciorul tău de la calea colţuroasă şi gâtlejul tău de la seate! Iară ea au zis: «Îmbărbăta-mă-voiu, că am iubit străini şi după ei am umblat».

²⁶Cum să ruşinează furul când să prinde, aşea să vor ruşina fiii lui Israil, ei şi împăraţii lor şi boiarii lor şi preoţii lor şi prorocii lor.

²⁷Lemnului au zis că: «Tatăl mieu eşti tu» şi pietrii: «Tu m-ai născut pre mine» şi au întors cătră Mine spatele şi nu feaţele sale; şi în vreamea răutăţilor sale vor zice: «Scoală-Te şi ne mântuiaşte pre noi!»

²⁸Şi unde sânt dumnezeii tăi, pre carii ţ-ai făcut ţie? Au scula-să-vor şi te vor mântui în vreamea răutăţii tale? Că după numărul cetăţilor tale era dumnezeii tăi, o, Iudo, şi după numărul despărţirii căilor Ierusalimului jertvea lui Vaal.

²⁹Pentru ce grăiţi cătră Mine? Toţi voi aţi lucrat păgâneaşte şi toţi voi aţi făcut fărădeleage asupra Mea, zice Domnul.

³⁰În deşert am bătut pre fiii voştri, învăţătura n-aţi priimit, sabie au mâncat pre prorocii voştri, ca leul cel pierzătoriu, şi nu v-aţi înfricoşeat”.

³¹Auziţi cuvântul Domnului! Aceastea zice Domnul: „Au, doară, pustietate M-am făcut lui Israil? Au pământ ţelinit? Pentru că au zis norodul Mieu: «Nu ne vei stăpâni [5] şi mai mult nu vom veni cătră Tine?»

³²Au uita-va mireasa podoaba sa şi fecioara legătura pieptului ei? Iară norodul Mieu M-au uitat în zile nenumărate.

³³Ce bine vei mai isprăvi încă întru căile tale, ca să cerci iubire? Nu aşea, ci şi tu ai viclenit, ca să spurci căile tale.

³⁴Şi în mâinile tale s-au aflat sângiuri de suflete nevinovate; nu în scorburi i-am aflat pre ei, ci în tot stejeariul.

³⁵Şi ai zis: «Nevinovat sânt, ci să se întoarcă mâniia Lui de la mine!»

³⁶Iată, Eu mă judec cu tine, pentru că zici tu: «N-am păcătuit!» Că ai defăimat foarte a îndoi căile tale; şi de la Eghipt te vei ruşina, precum te-ai ruşinat de la Asur.

³⁷Că şi de aici vei ieşi, şi mâinile tale preste capul tău, că au depărtat Domnul nădeajdea ta şi nu te vei spori într-însa.