Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 20 Bible Online

Ieremiia 20 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 20

¹Şi au auzit Pashor, fiiul lui Emir, preotul, şi acesta era pus povăţuitoriu Casii Domnului, pre Ieremiia prorocind cuvintele aceastea.

²Şi l-au lovit pre el şi l-au băgat pre el în locul cel de chin, care era la poarta casii ceii rânduite de la tatăl său, ce era în Casa Domnului.

³Şi au scos Pashor pre Ieremie din locul închisorii şi au zis Ieremiia cătră el: „Nu Pashor au chemat Domnul numele tău, ci «nemearnic»,

⁴Pentru că aceastea zice Domnul: «Iată, Eu te dau pre tine la nemernicie împreună cu toţi priiatinii tăi şi vor cădea de sabiia vrăjmaşilor săi, şi ochii tăi vor vedea, şi pre tine şi pre tot Iuda voiu da în mâinile împăratului Vavilonului şi-i va face pre ei nemearnici şi cu sabii va tăia pre ei.

⁵Şi voiu da toată putearea cetăţii aceştiia şi toate ostenealele ei şi toate vistieriile împăratului Iuda în mâinile vrăjmaşilor lui, şi-l vor duce pre el în Vavilon.

⁶Şi tu, Pashor, şi toţi cei ce lăcuiesc în casa ta veţi mearge în robie, şi în Vavilon vei muri, şi acolo te vei îngropa tu şi toţi priiatinii tăi, cărora ai prorocit minciuni»”.

⁷Amăgitu-m-ai, Doamne, şi m-am amăgit, biruitu-m-ai şi Te-ai întărit, făcutu-m-am spre râs, toată zioa am fost batjocorit.

⁸Pentru că cu cuvântul mieu cel amar voiu râde defăimare şi becisnicie voiu chema, că s-au făcut cuvântul Domnului spre ocară mie şi spre batjocoră în toată zioa mea.

⁹Şi am zis: „Nu voiu numi numele Domnului şi mai mult nu voiu grăi întru numele Lui!” Şi s-au făcut ca focul ce arde pârjolind [1] în oasele meale şi m-am părăsit de pretutindinea şi nu pociu suferi.

¹⁰Că am auzit hula multora carii s-au adunat de primprejur: „Sculaţi-vă şi să ne sculăm asupra lui toţi bărbaţii, priiatinii lui! Păziţi ceaea ce e în gândul lui, au, doară, să va înşela şi vom birui asupra lui şi vom lua izbânda noastră de la el”.

¹¹Şi Domnul easte cu mine ca un războinic putearnic, pentru aceaea au gonit şi nu au putut înţeleage; ruşinatu-s-au foarte că n-au înţeles ocara lor, carea în veac nu să va ştearge.

¹²Doamne, Cel ce ispiteşti ceale drepte şi cunoşti rărunchii şi inimile, să văz izbânda Ta asupra lor, că cătră Tine am descoperit răspunsurile meale!

¹³Cântaţi Domnului, lăudaţi-L pre El, că au scos sufletul săracului din mâna celor mai răi!

¹⁴Blăstămată fie zioa întru carea m-am născut, zioa întru carea m-au născut maică-mea să nu fie blagoslovită.

¹⁵Blăstămat să fie omul cel ce au spus tătâne-mieu, zicând că: „S-au născut ţie fecior, bucură-te!”

¹⁶Fie omul acela ca cetăţile care le-au prăpădit Domnul cu mănie şi nu I-au părut rău, auză strigare dimineaţa şi glăsuire întru amiiazăzi.

¹⁷Căci nu m-au ucis în zgăul maicii meale şi să se fie făcut mie maica mea groapă şi zgăul ei zămislire veacinică.

¹⁸Pentru ce am ieşit din zgău, ca să văz osteneale şi dureri? Şi să se sfârşească întru ruşine zilele meale?