Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 48 Bible Online

Ieremiia 48 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 48

¹Asupra lui Moav, aşea au zis Domnul: „Vai de Navan, că au perit, luatu-s-au Cariatim, ruşinatu-s-au Masigat şi s-au biruit!

²Nu easte mai mult vindecare lui Moav, sumeţie în Esevon, gândit-au asupra lui reale: «Veniţi să-l tăiem pre el din neamuri!» Şi încetare va înceta, dinapoia ta va umbla sabiia!

³Pentru că glasul celor ce au strigat din Oranaim, perire şi zdrobitură mare.

⁴Zdrobitu-s-au Moav, vestiţi în Zogora!

⁵Că s-au umplut Alot de plângere, sui-se-va plângând în calea Oranaimului; strigare de sfărâmare aţi auzit:

⁶«Fugiţi şi vă mântuiţi sufletele voastre şi veţi fi ca un colun [1] în pustie!»

⁷De vreame ce ai nădăjduit întru tăriia ta şi tu te vei prinde şi va ieşi Hamos întru înstrăinare, şi preoţii lui şi boiarii lui împreună.

⁸Şi va veni perire preste toată cetatea, nu va scăpa; şi va peri zăpodiia şi va peri câmpiia, în ce chip au zis Domnul.

⁹Daţi seamne lui Moav, că cu aprinderea să va aprinde şi toate cetăţile lui neumblate vor fi; de unde e lăcuitoriu lui?

¹⁰Blăstămat e cel ce face lucrurile Domnului cu leane, cel ce scoate sabiia sa din sânge!

¹¹Odihnitu-s-au Moav de pruncuţ şi nădăjduind era întru mărirea sa; n-au turnat din vas în vas şi la înstrăinare n-au mers. Pentru aceaea, au stătut gustarea lui întru el şi mirosul lui nu au lipsit.

¹²Pentru aceaea, iată, zilele lui vin, zice Domnul, şi voiu trimite lui pre cei ce pleacă, şi-l vor pleca pre el, şi vasele lui să vor mărunta şi oalele lui le vor zdrobi.

¹³Şi să va ruşina Moav de Hamos, în ce chip s-au ruşinat casa lui Israil de Vetil, nădeajdea lor, carii să nădăjduia întru dânşii.

¹⁴Cum veţi zice: «Tari sântem, şi om tare spre ceale de războiu?»

¹⁵Perit-au cetatea lui Moav şi tinerii cei aleşi ai lui pogorâtu-s-au spre junghiiare.

¹⁶Aproape easte ziua lui Moav, ca să vie, şi răutatea lui de sârg foarte.

¹⁷Porniţi la el toţi de primpregiurul lui, toţi daţi numele lui, ziceţi: «Cum s-au zdrobit varga cea de bună cinste, toiagul cel de mărire?»

¹⁸Pogoară-te de la mărire şi şezi în umezală, ceaea ce şezi! Devon sfărâma-să-va, că au perit Moav, suie-se la tine cel ce strică tăriia ta.

¹⁹În cale stăi şi priveaşte, ceaea ce şezi în Arir, şi întreabă pre cel ce fuge şi pre cel mântuit şi zi: «Ce s-au făcut?»

²⁰Ruşinatu-s-au Moav, că s-au zdrobit; vaietă-te şi strigă; vesteaşte în Arnon că au perit Moav.

²¹Şi judecată vine spre pământul lui Misor asupra lui Helon şi asupra lui Refas şi asupra lui Mofas;

²²Şi asupra lui Devon şi asupra lui Navan şi asupra casii lui Devlataim;

²³Şi asupra Cariatimului şi asupra casii lui Ghemol şi asupra casii lui Maon;

²⁴Şi asupra Cariotului şi asupra Vasorului şi asupra tuturor cetăţilor lui Moav, celor de departe şi celor de aproape.

²⁵Fărâmatu-s-au cornul lui Moav, şi braţul lui să va zdrobi.

²⁶Îmbătaţi-l, că asupra Domnului s-au mărit şi va bate pre Moav cu mâna Sa şi va fi de râs şi el.

²⁷Şi însă spre râs au fost ţie, Israil, şi întru furtişagurile tale să află, că ai bătut războiu asupra lui.

²⁸Lăsat-au cetăţile şi au lăcuit în pietri; cei ce lăcuiesc în Moav făcutu-s-au ca nişte porumbiţe ce-şi fac cuibul în pietri la gura gaorii.

²⁹Şi am auzit sumeţiia lui Moav şi s-au sumeţit foarte sumeţiia lui şi mândriia lui; înălţatu-s-au inima lui.

³⁰Şi eu am cunoscut faptele lui; au nu îndestularea lui nu au făcut aşea?

³¹Pentru aceaea, pentru Moav văietaţi-vă de toate părţile, strigaţi pentru bărbaţii cei tunşi ai prafului.

³²Ca plânsul lui Iazir plânge-te-voiu, vie Aserima, viţele tale au trecut marea, preste culesurile tale perire au căzut.

³³Să fie arsă bucuriia şi veselie de la Moavitida; şi vin era în teascurile tale, dimineaţa nu au călcat, nici înde sară n-au făcut.

³⁴Şi ceale de strigare Esevonului până la Eleali şi până la Iasa, până la Etam, cetăţile lor, au dat glasul său de la Zogora până la Oronaim, şi veaste la Salasiia, că şi apa Nemvrim spre ardere va fi.

³⁵«Şi voiu piiarde pre Moav, zice Domnul, cel ce să suie la capişte şi tămâie dumnezeilor săi».

³⁶Pentru aceaea, inima lui Moav ca nişte fluiere va suna, inima Mea preste oamenii cei tunşi ca un fluier va suna; pentru aceaea, ceale ce au câştigat pierit-au de la om.

³⁷Tot capul în tot locul va rade şi toată barba să va rade şi toate mâinile să vor tângui şi preste tot mijlocul sac.

³⁸«Şi preste toate podurile Moavului şi preste uliţile lui tânguire, că am zdrobit pre Moav, zice Domnul, ca pre un vas netreabnic».

³⁹Cum s-au împăcat! Cum au întors dosul Moav! Ruşinatu-s-au şi s-au făcut Moav spre râs şi pizmă la toţi cei de primpregiurul lui.

⁴⁰Că aşea au zis Domnul: «Iată, ca un vulture va porni şi va întinde mâna sa preste Moav».

⁴¹Luatu-s-au Cariotul, şi tăriile împreună s-au luat; şi va fi inima lui Moav în zioa aceaea ca inima muierii carea chinuiaşte să nască.

⁴²Şi va peri Moav de gloată, pentru că asupra Domnului s-au mărit.

⁴³Laţ şi frică şi groapă preste tine, cel ce şezi preste Moav.

⁴⁴«Cel ce fuge de cătră faţa înfricoşerii cădea-va în groapă; şi cel ce să va sui din groapă prinde-să-va în laţ, că voiu aduce aceastea preste Moav, ca în anul cercetării lui»”.