Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 49 Bible Online

Ieremiia 49 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 49

¹Fiilor lui Amon, aşea au zis Domnul: „Au fii nu sânt în Israil? Au luătoriu nu easte la ei? Pentru ce au luat Melhol pre Galaad şi norodul lor în cetăţile lor lăcuiaşte?

²Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu da în auzul Ravatei turburare de războiu şi vor fi spre necălcare şi spre perire; şi capiştele ei cu foc să vor arde şi va lua Israil biruinţa sa.

³Vaietă-să Esevonul că au perit Gai! Strigaţi, feate din Ravat! Încingeţi-vă împregiur, că Melhol va mearge în străinătate, preoţii lui şi boiarii lui împreună.

⁴Ce vă bucuraţi în câmpii lui Enachim? Fata Itamiei, ceaea ce nădăjduieşti întru vistierii, ceaea ce zici: «Cine va întra asupra mea?»

⁵Iată, Eu aduc frică preste tine, zis-au Domnul, de cătră tot împregiurul tău; şi vă veţi râsipi fieştecare de la faţa lui şi nu easte cel ce să adune”.

⁶Idumeii, aceastea zice Domnul: „Nu easte încă înţelepciune în Teman? Perit-au sfatul de la cei pricepuţi? Dusu-s-au înţelepciunea lor?

⁷Amăgitu-s-au locul lor? Afundaţi-vă spre şedeare, cei ce lăcuiţi în Dedan, că greale au făcut; adus-au preste el în vreamea în carea l-am cercetat pre el.

⁸Că legături au venit; aceştia nu vor lăsa ţie lăsare [1], ca furii noaptea vor pune mâinile lor.

⁹Că Eu am tras pre Isav, descoperit-am ceale ascunse ale lor; a să ascunde nu vor putea. Perit-au prin mâna fratelui său, vecinului Mieu, şi nu easte.

¹⁰Să lasă pre sirimanul tău, ca să trăiască, şi Eu voiu trăi, şi văduvele spre Mine nădăjduiesc”. Că aceastea au zis Domnul:

¹¹„Cărora nu era leage a bea păharul au beut; şi tu nevinovată? Nu vei fi nevinovată, că bind vei bea.

¹²Că asupra Mea M-am jurat, zice Domnul, că spre necălcare şi spre ocară şi spre blăstăm vei fi în mijlocul ei, şi toate cetăţile ei vor fi pustii în veac”.

¹³Auz am auzit de la Domnul şi vestitori la neamuri au trimis: Adunaţi-vă şi meargeţi la ea! Şi s-au sculat la războiu.

¹⁴Mic te-am dat pre tine întru neamuri, defăimat întru oameni.

¹⁵Jucăreaea ta au dat în mâna ta, îndărătniciia inimii tale lăcuit-au în gaorile pietrilor; luat-au vârtutea măgurii ceii înalte, că au înălţat ca vulturul cuibul său. De acolo te voiu oborî pre tine.

¹⁶Şi va fi Idumeea spre necălcare; tot cel ce va mearge la ea să va întrista şi va şuiera de toată rana ei.

¹⁷În ce chip s-au surpat Sodoma şi Gomora şi vecinele lor, au zis Domnul Atotţiitoriul, nu va şedea acolo om şi nu va lăcui acolo fiiul omului.

¹⁸Iată că un leu să va sui din mijlocul Iordanului, la locul Ematului, că degrab voiu goni pre ei de la dânsa. Şi pre cei tineri puneţi-i asupra ei. Că cine easte ca Mine? Şi cine va sta Mie împrotivă? Şi cine easte păstoriul acesta, carele va sta înaintea feaţii Meale?”

¹⁹Pentru aceaea, auziţi sfatul Domnului, care au sfătuit asupra Idumeii, şi gândul Lui, care au gândit asupra celor ce lăcuiesc în Teman: „De nu se vor înălţa împreună ceale mai mici ale oilor, de nu să va necălca preste ei surparea lor,

²⁰Că de glasul strigării lor s-au cutremurat pământul şi strigarea mării nu s-au auzit.

²¹Iată, ca vulturul va vedea şi va întinde aripile sale preste tăriile ei şi va fi inima celor tari a Idumeii în zioa aceaea ca inima muierii carea să chinuiaşte să nască.

²²Cu Damascul s-au ruşinat Imatul şi Arfatul, că au auzit auz rău. Ieşitu-şi-au din fire, măniiatu-s-au şi a să odihni nu pot.

²³Slăbit-au Damascul, întorsu-s-au spre fugă, cutremur l-au cuprins pre el.

²⁴Cum n-au părăsit cetatea mea? Satul au îndrăgit!

²⁵Pentru aceaea, vor cădea tinerii în uliţele tale şi toţi bărbaţii cei războinici ai tăi vor cădea, zice Domnul.

²⁶Şi voiu arde foc în zidul Damascului şi va mânca răspântiile fiiului lui Ader”.

²⁷La Chidar, împărăteasa curţii, pre carea o au lovit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, aşea au zis Domnul: Sculaţi-vă şi vă suiţi asupra Chidarului şi umpleţi pre fiii lui Chedem!

²⁸Corturile lor şi oile lor vor lua, hainele şi toate vasele lor şi cămilele lor lua-vor şie; şi chemaţi preste ei perire de primprejur.

²⁹Fugiţi, foarte afundaţi spre şedeare, cei ce şedeţi în curte, că au sfătuit asupra voastră împăratul Vavilonului sfat şi au gândit gând!

³⁰Scoală-te şi te suie asupra neamului care e bine aşezat, cel ce şeade spre răsuflare, la care nu sânt uşi, nu sânt zăvoară, nu sânt încuietori, singuri lăcuiesc.

³¹Şi vor fi cămilele lor spre pradă şi mulţimea dobitoacelor lor spre perire; şi voiu vântura pre ei cu tot vântul, tunşi înaintea feaţii lor dintru tot hotarul lor; aduce-voiu sfărâmarea lor, zice Domnul.

³²Şi va fi curtea lăcaş pasărilor şi necălcată până în veac; nu va lăcui acolo om şi nu va şedea acolo fiiul omului”.