Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 51 Bible Online

Ieremiia 51 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 51

¹Aceastea zice Domnul: „Iată, Eu râdic asupra Vavilonului şi asupra celor ce lăcuiesc haldeii vânt, arsură stricătoare.

²Şi voiu trimite asupra Vavilonului suduitori şi-l vor sudui şi vor strica pământul lui. Vai, asupra Vavilonului de primprejur în zioa chinuirii lui!

³Asupra lui să întinză cel ce încordează arcul său şi asupra lui să puie armele sale! Şi să nu vă fie milă de tinerii lui şi stingeţi toată putearea lui!

⁴Şi vor cădea răniţi în pământul haldeilor şi împunşi din afara lui.

⁵Pentru că nu au văduvit Israil şi Iuda de la Dumnezeul său, de la Domnul Atotţiitoriul; că pământul lor s-au umplut de strâmbătate de sfinţii lui Israil.

⁶Fugiţi din mijlocul Vavilonului şi să-şi mântuiască fieştecare sufletul său şi să nu vă lăpădaţi întru strâmbătatea lui, că vreamea izbândirei lui easte de la Domnul, răsplătire El răsplăteaşte lui.

⁷Păhar de aur [1], Vavilonul, în mâna Domnului, care îmbată tot pământul; din vinul lui au beut neamuri, pentru aceaea s-au clătit.

⁸Şi fără de veaste au căzut Vavilonul şi s-au zdrobit. Plângeţi-l pre el, luaţi răşină la stricăciunea lui, că, doară, să va vindeca!

⁹Vindecat-am [2] Vavilonul şi nu s-au vindecat, părăsitu-l-am pre el; şi să meargem fieştecarele în pământul său, că s-au apropiiat la ceriu judecata lui, râdicatu-s-au până la steale.

¹⁰Scos-au Domnul judecata lui. Veniţi şi să vestim în Sion lucrurile Domnului Dumnezeului nostru!

¹¹Gătiţi săgeţile, umpleţi tulbele! Râdicat-au Domnul duhul împăratului mideanilor, că asupra Vavilonului e urgiia Lui, ca să-l piiarză de tot pre el, că izbânda Domnului easte, izbânda norodului lui easte.

¹²Preste zidurile Vavilonului râdicaţi semn, tocmiţi tulbele, râdicaţi păzi, gătiţi arme, că s-au apucat şi va face Domnul ceale ce au grăit asupra celor ce lăcuiesc Vavilonul.

¹³Cel ce lăcuiaşte preste ape multe şi pre mulţimea vistieriilor sale, venit-au sfârşitul tău cu adevărat la ficatul tău!

¹⁴Că s-au jurat Domnul pre braţul Său că: «Te voiu umplea de oameni ca de lăcuste şi vor răspunde asupra ta cei ce să pogoară».

¹⁵Domnul, Cel ce au făcut pământul cu putearea Sa, Cel ce găteaşte lumea cu înţelepciunea Sa, cu priceaperea Sa au întins ceriul.

¹⁶Spre glas au pus sunetul apei în ceriu şi au râdicat nori de la marginea pământului; fulgerile spre ploaie le-au făcut şi au scos lumină din vistieriile Sale.

¹⁷Nebunit-au omul de minte, ruşinatu-s-au tot zlătariul de ceale cioplite ale lui, că minciuni au topit şi nu easte duh întru eale.

¹⁸În deşert sânt faptele defăimate; în vreamea cercetării lor vor peri.

¹⁹Nu e ca aceasta partea lui Iacov, că Cel ce au zidit toate, Acela easte moştenirea lui, Domnul e numele Lui:

²⁰«Râsipeşti tu Mie vase de războiu şi Eu voiu râsipi întru tine neamuri şi voiu râdica dintru tine împăraţi.

²¹Şi voiu râsipi întru tine calul şi călăreţul lui şi voiu râsipi întru tine cară şi călăreţii lor,

²²Şi voiu râsipi întru tine tinăr şi fecioară, şi voiu râsipi întru tine bărbat şi muiare [3],

²³Şi voiu râsipi întru tine păstoriul şi turma lui şi voiu râsipi întru tine plugariul şi arătura lui şi voiu râsipi întru tine domnii şi povăţuitorii tăi,

²⁴Şi voiu răsplăti Vavilonului şi tuturor celor ce lăcuiesc, haldeilor, toate răutăţile lor, care au făcut asupra Sionului, înaintea ochilor voştri, zice Domnul.

²⁵Iată, Eu cătră tine, muntele cel stricat, care strică tot pământul; şi voiu întinde mâna Mea asupra ta şi te voiu prăvăli de la pietri şi te voiu da pre tine ca un munte pârjolit.

²⁶Şi nu vor lua de la tine piiatră la unghiu şi piiatră la temelie, că spre stângere vei fi în veac, zice Domnul.

²⁷Râdicaţi sămn deasupra pământului, trâmbitaţi întru neamuri cu trâmbiţă, sfinţiţi preste el neamuri, vestiţi preste el împăraţi râdicaţi de la Mine şi ahanazeilor, puneţi preste el tocmire de săgetături, suiţi asupra lui călărime, ca mulţimea lăcustelor.

²⁸Suiţi asupra lui neam, pre împăratul midilor şi a tot pământul şi pre toţi povăţuitorii lui şi pre toţi domnii lui».

²⁹Cutremuratu-s-au pământul şi l-au durut, că s-au râdicat asupra Vavilonului gândul Domnului, ca să puie pământul Vavilonului spre pustiire şi spre nelăcuire.

³⁰Sfârşitu-s-au războinicul Vavilonului, cel ce dă războiu; şedea-vor acolo întru încunjurare, sfărâmatu-s-au tăriia lor, făcutu-o-au ca nişte muieri, ars-au lăcaşurile lui, frâmt-au zăvoarăle lui.

³¹Cel ce goneaşte spre întâmpinarea celui ce goneaşte va goni, şi cel ce vesteaşte spre întâmpinarea celui ce vesteaşte, ca să vestească împăratului Vavilonului că s-au luat cetatea lui.

³²La cea de pre urmă a trecătorilor lui s-au luat şi adunările lui le-au ars cu foc şi bărbaţii lui cei războinici ies.

³³Că aceastea zice Domnul: «Casa împăratului Vavilonului ca ariia cea coaptă să va triera; încă puţin şi va veni seacerea ei».

³⁴«Mâncatu-m-au pre mine, împărţitu-m-au Navohodonosor, împăratul Vavilonului, apuca-tu-m-au întunearec supţire, înghiţitu-m-au ca un bălaur, umplutu-şi-au pântecele său, din desfătăciunea mea m-au scos.

³⁵Trudele meale şi chinurile meale asupra Vavilonului», grăi-va ceaea ce lăcuiaşte Sionul, şi «sângele mieu asupra celor ce lăcuiesc haldeii», grăi-va Ierusalimul.

³⁶Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: «Iată, Eu voiu judeca pre împrotivnicul tău şi voiu izbândi izbânda ta şi voiu pustii marea lui şi voiu usca izvorul lui.

³⁷Şi va fi Vavilonul spre pustiire şi nu să va lăcui.

³⁸Că împreună ca leii s-au sculat şi ca puii leilor.

³⁹Întru înfierbântarea lor da-voiu adăpare lor şi-i voiu îmbăta pre ei, ca să ameţască şi să doarmă somn veacinic şi nu se vor scula, zice Domnul.

⁴⁰Şi-i pogoară pre ei ca mieii la junghiiare şi ca berbecii cu iezii.

⁴¹Cum s-au prins şi s-au vânat fala a tot pământul? Cum s-au făcut Vavilonul spre pustiire întru neamuri?

⁴²Suitu-s-au asupra Vavilonului marea cu sunetul valurilor ei şi s-au acoperit.

⁴³Făcutu-s-au cetăţile lui ca pământul cel făr’ de apă şi neumblat; nu va lăcui întru el nici un fiiu de om, nici va rămânea întru el fiiul omului.

⁴⁴Şi voiu izbândi asupra Vavilonului şi voiu scoate din gura lui ceale ce au înghiţit; şi nu se vor mai aduna la el neamurile şi în Vavilon vor cădea răniţii a tot pământul.

⁴⁵Cei scăpaţi din pământ, meargeţi şi nu staţi! Cei de departe, pomeniţi pre Domnul şi Ierusalimul să se suie asupra inimii voastre!»

⁴⁶Ruşinatu-ne-am, că am auzit ocara noastră, acoperit-au necinstea obrazul nostru, că au venit cei de alt neam la sfintele noastre, la Casa Domnului.

⁴⁷«Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu izbândi asupra celor cioplite ale lui şi în tot pământul lui cădea-vor răniţi.

⁴⁸Că de să va înălţa Vavilonul ca ceriul, şi căci de va întări înălţimea vârtutei lui, de la Mine vor veni cei ce-l vor piiarde pre el», zice Domnul.

⁴⁹Glasul strigării, în Vavilon, şi zdrobire mare în pământul haldeilor.

⁵⁰Că au pierdut Domnul Vavilonul şi au pierdut de la el glas mare, care răsuna ca ape multe; dat-au spre perire glasul lui.

⁵¹Că au venit asupra Vavilonului chinuire, prinsu-s-au războinicii lui, înfricoşatu-s-au arcul lor, că Dumnezeu easte Cel ce răsplăteaşte lor. Domnul răsplăteaşte.

⁵²Şi va îmbăta cu îmbătare pre povăţuitorii lui şi pre înţelepţii lui şi pre domnii lui, zice Împăratul, Domn Atotţiitoriu, numele Lui».

⁵³Aceastea zice Domnul: «Zidul împăratului Vavilonului s-au lăţit, săpându-să, de tot să va săpa, şi porţile lui ceale înalte să vor arde; ostenesc noroadele în deşert şi neamuri de la început să vor strica»”.

⁵⁴Cuvântul care au poruncit Domnul lui Ieremie, prorocul, să-l spuie lui Saraiia, feciorul lui Niriu, fiiul lui Maaseu, când mergea de la Sedechiia, împăratul lui Iuda, în Vavilon, în anul al patrulea al împărăţiei lui, şi Saraia, boiariul darurilor.

⁵⁵Şi au scris Ieremie toate realele care vor veni preste Vavilon întru o carte, toate cuvintele aceastea care sânt scrise asupra Vavilonului.

⁵⁶Şi au zis Ieremie cătră Saraiia: „Când vei veni în Vavilon şi vei vedea şi vei ceti toate cuvintele aceastea,

⁵⁷Şi vei zice: «Doamne, Doamne, Tu ai grăit asupra locului acestuia, ca să-l pierzi pre el şi ca să nu fie întru el lăcuitori de la om până la dobitoc, că pustiire în veac va fi!»

⁵⁸Şi va fi când vei tăcea a ceti cartea aceasta şi vei lega de ea o piiatră şi o vei arunca în mijlocul Efratului şi vei zice:

⁵⁹«Aşea să va surpa Vavilonul şi nu să va scula de cătră faţa realelor [4] care Eu le aduc asupra lui [5]»”.