Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 6 Bible Online

Ieremiia 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 6

¹Întăriţi-vă, fiii lui Veniamin din mijlocul Ierusalimului, şi în Tecue trâmbitaţi cu trâmbiţă şi preste Vitaharma râdicaţi semn, că reale s-au ivit de la miiazănoapte şi zdrobire mare să face.

²Şi să va lua înălţimea ta, fata Sionului!

³La ea vor veni păstori şi turmele lor şi vor înfige spre ea colibi împrejur şi vor paşte fieştecarele cu mâna lui.

⁴Rânduiţi-vă asupra ei, la războiu sculaţi-vă şi să ne suim asupra ei în amiiazăzi! Vai, noao, că s-au plecat zioa, că să sfârşesc umbrele zilei!

⁵Sculaţi-vă, şi să ne suim asupra ei noaptea şi să stricăm temeliile ei!

⁶Că aceastea zice Domnul puterilor: „Tăiaţi leamnele ei, varsă preste Ierusalim puteare. O cetate mincinoasă, toată sila easte întru dânsa.

⁷În ce chip răceaşte groapa apa, aşea răceaşte răutatea ei; necurăţie şi ticăloşie să va auzi întru ea preste faţa ei pururea, cu dureare şi cu bătaie.

⁸Certa-te-vei, Ierusalime, să nu să depărtează sufletul Mieu de la tine, să nu te facă pământ neumblat, care nu să va lăcui”.

⁹Că aceastea zice Domnul puterilor: „Culeageţi, culeageţi ca o vie rămăşiţele lui Israil, întoarceţi-vă ca cel ce culeage în cunoştinţa sa!”

¹⁰„Cătră cine voiu grăi şi Mă voiu mărturisi şi va auzi? Iată, netăiate împregiur sânt urechile lor şi nu pot să auză, iată, cuvântul Domnului s-au făcut lor spre ocară; nu vor voi să-l asculte pre el!”

¹¹„Şi mâniia Mea o am plinit şi o am oprit şi nu i-am pierdut pre ei; turna-voiu preste prunci din afară şi spre adunarea tinerilor împreună, că bărbat şi muiare să vor prinde, bătrân cu cel plin de zile.

¹²Şi să vor înturna casele lor la alţii, ţarinile şi muierile lor deodată, pentru că voiu întinde mâna Mea preste cei ce lăcuiesc pământul acesta, zice Domnul.

¹³Pentru că de la cel mic al lor până la cel mare, toţi au făcut fărădeleage, de la preot şi până la prorocul cel mincinos, toţi au făcut ceale mincinoase.

¹⁴Şi vindeca zdrobirea norodului Mieu, defăimând şi zicând: «Pace!» Şi unde e pace?

¹⁵Ruşinatu-s-au, căci s-au săvârşit, şi nu s-au ruşinat ca cei ce să ruşinează şi necinstea sa nu o au cunoscut; pentru aceaea vor cădea cu cădearea sa şi în vreamea privirei sale vor peri”, zice Domnul.

¹⁶Aceastea zice Domnul: „Staţi prin căi şi vedeţi şi întrebaţi cărările Domnului ceale veacinice şi vedeţi carea easte calea cea bună şi meargeţi pre ea şi veţi afla curăţire sufletelor voastre”. Şi au zis: „Nu ne vom duce!”

¹⁷„Pus-am preste voi străjeari; ascultaţi glasul trâmbiţei!” Şi au zis: „Nu vom asculta!”

¹⁸„Pentru aceaea, auzit-au neamurile şi cei ce pasc turmele lor.

¹⁹Ascultă, pământe! Iată, Eu aduc preste norodul acesta reale, roada urârei lor, pentru că la cuvintele Meale nu au luat aminte şi leagea Mea o au lăpădat.

²⁰Pentru ce-Mi aduceţi tămâie de la Sava? Şi scorţişoară din pământ departe şi arderile ceale de tot ale voastre nu sânt priimite şi jertvele voastre nu M-au îndulcit pre Mine”.

²¹Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu aduc preste norodul acesta boală; şi vor boli întru ea părinţii şi fiii împreună, vecinul şi cel de aproape a lui vor peri”.

²²Aceastea zice Domnul: „Iată, vine norod de la miiazănoapte şi să vor râdica neamuri de la marginile pământului.

²³Arc şi fuşte vor ţinea, năsilnic easte şi nu va milui. Glasul lui ca marea ce aduce valuri; cu cai şi cu cară să va rândui, ca focul spre războiu, cătră tine, fata Sionului!”

²⁴„Auzit-am auzul lor, slăbit-au mâinile noastre, năcaz ne-au cuprins pre noi, chinuri ca ale ceii ce naşte.

²⁵Să nu ieşiţi afară la ţarină şi în căi să nu umblaţi, că sabiia vrăjmaşilor lăcuiaşte primpregiur.

²⁶Fata norodului Mieu, încinge-te cu sac şi presară cenuşe, jeleaşte-ţi ibovnicul, tânguiaşte-te cu milă, că fără de veaste va veni chinul preste voi!”

²⁷„Ispititoriu te-am dat pre tine întru noroade ispitite şi vei cunoaşte când voiu ispiti Eu calea lor, toţi neascultători mergând, încâlcită, aramă şi fier.

²⁸Toţi stricaţi sânt.

²⁹Încetat-au foii de la foc, sfârşitu-s-au plumbul în deşert, zlătariul bate argintul, vicleşugurile lor nu s-au topit.

³⁰«Argint lăpădat», chemaţi-i pre ei, pentru că i-au gonit pre ei Domnul”.