Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieremiia 8 Bible Online

Ieremiia 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieremiia 8

¹„În vreamea aceaea, zice Domnul, deşchide-voiu oasele împăraţilor lui Iuda şi oasele boiarilor lui şi oasele preoţilor şi oasele prorocilor lor şi oasele celor ce lăcuiesc în Ierusalim din mormânturile lor.

²Şi le vor zbici la soare şi la lună şi la toate stealele şi la toată oastea ceriului, carea au iubit şi cărora au slujit şi după care au mers şi de care să ţinea şi la care s-au închinat ei; nu se vor tăia, nici să vor îngropa şi vor fi spre pildă preste faţa a tot pământul.

³Că mai ales-au moartea decât viiaţa şi la toţi ceialalţi, carii au rămas de la neamul acela, în tot locul, oriunde-i voiu scoate pre ei acolo”.

⁴Că aceastea zice Domnul: „Au, doară, cel ce cade nu să scoală, sau cel ce să abate nu să întoarce?

⁵Pentru că s-au fost abătut norodul Mieu acesta abatere fără de ruşine, şi s-au biruit de tot întru voia lor şi nu au vrut a să întoarce.

⁶Băgaţi, dară, în urechi şi auziţi, nu aşea vor grăi; nu easte om carele să se pocăiască de răutatea lui, zicând: «Ce am făcut?» Rămas-au cel ce aleargă de la alergătura lui a calul şezetoriu întru rânchezarea lui.

⁷Şi asida în ceriu au cunoscut vreamea ei, turtureaoa şi rânduneaoa, paserile ţarinei au păzit vremile întrării lor; iară norodul Mieu acesta n-au cunoscut judecăţile Domnului.

⁸Cum veţi grăi că: «Înţelepţi sântem noi şi leagea Domnului cu noi easte?» În deşert s-au făcut condeiul mincinos la scriitoriu.

⁹Ruşinatu-s-au înţelepţii, acoperit-au capul său şi s-au spăimântat şi s-au prins pentru că au gonit cuvântul Domnului, care easte înţelepciune întru dânşii.

¹⁰Pentru aceaea, voiu da muierile lor altora şi ţarinile lor moştenitorilor, pentru că, de la cel mic până la cel mare, toţi caută iubirea argintului, şi, de la proroc până la preot, toţi fac minciună.

¹¹Şi vindecă surparea norodului Mieu cătră necinste, zicând: «Pace, pace!», şi pace nu era.

¹²Ruşinatu-s-au, căci au făcut urâciune şi cu ruşine nu s-au ruşinat şi a să ruşina nu ştiu, pentru aceaea, vor cădea la mijloc, căzind; în vreamea socotealei lor vor cădea”, zice Domnul.

¹³„Şi vor aduna roadele lor, zice Domnul, nu easte strugur în vie şi smochine în smochin şi frunzele au căzut de tot”.

¹⁴„Şi pentru ce noi şedem?” „Adunaţi-vă şi să întrăm la cetăţile ceale tari şi să ne lăpădăm acolo, că Dumnezeu ne-au lăpădat pre noi şi ne-au adăpat pre noi cu apă de fiiare, pentru că am păcătuit înaintea Lui.

¹⁵Adunatu-ne-am spre pace şi nu era bune spre vreamea vindecării şi nu era sârguială”.

¹⁶„De la Dan vom auzi glasul iuţimei cailor lui, de glasul rânchezării cailor călărimei lui s-au clătit tot pământul; şi va veni şi va mânca de tot pământul şi plinirea lui, cetatea, şi pre cei ce lăcuiesc întru dânsa.

¹⁷Pentru că, iată, Eu trimiţ la voi şerpi omorâtori, cărora nu easte descântare.

¹⁸Şi vă vor muşca pre voi fără de vindecare cu durearea inimii voastre ceii slabe.

¹⁹Iată, glasul strigării featei norodului Mieu din pământ departe: «Au nu easte Domn în Sion? Sau împărat nu easte acolo?»” „Pentru că M-au urgisit cu ceale cioplite ale lor şi întru deşertăciuni străine”.

²⁰Petrecutu-s-au vara, trecut-au seacerea şi noi nu ne-am mântuit.

²¹„De surparea featei norodului Mieu M-am întunecat şi întru slăbiciunea minţii Mă întăriră dureri, ca ceaea ce naşte.

²²Şi au nu easte răşină în Galaad? Au doftor nu easte acolo? Pentru ce nu s-au suit vindecarea featei norodului Mieu?”