Read Biblia de la Blaj, 1795 Plângerea Ieremiei 2 Bible Online

Plângerea Ieremiei 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Plângerea Ieremiei 2

¹Cum au întunecat cu iuţimea Sa Domnul pre fata Sionului? Aruncat-au din ceriu pre pământ mărirea lui Israil şi nu Şi-au adus aminte de cel de supt picioarele Sale.

²În zioa urgiei Sale, prăpădit-au Domnul necruţind; toate ceale frumoase a lui Iacov le-au surpat cu măniia Sa, tăriile featii lui Iuda le-au lipit la pământ, surpat-au împărăţiia ei şi pre domnii ei.

³Sfărâmat-au cu iuţimea măniei Sale tot cornul lui Israil, întors-au îndărăpt dreapta Sa de cătră faţa vrăjmaşului şi au aţiţat întru Iacov ca focul văpaia şi au mâncat toate ceale dimpregiur.

⁴Întins-au arcul Său ca un vrăjmaş, întărit-au dreapta Sa ca un nepriiatin şi au omorât toate ceale poftite ale ochilor miei în cortul featii Sionului, vărsat-au ca foc măniia Sa.

⁵Făcutu-s-au Domnul ca un vrăjmaş, prăpădit-au pre Israil, prăpădit-au toate băştile lui, stricat-au tăriile lui şi au înmulţit featii lui Iuda, smerită şi smerită.

⁶Şi au întins ca o vie sălaşul lui, stricat-au sărbătoarea lui, uitat-au Domnul ceale ce au făcut în Sion praznicul lui şi al sâmbetei şi au întărâtat cu pornirea mâniei Sale pre împărat şi pre preot şi pre boiariu.

⁷Lăpădat-au Domnul jertvenicul Lui, scuturat-au sfinţeniia Lui, sfărâmat-au cu mâna vrăjmaşului zidul băştilor Lui, glas de războiu au dat în Casa Domnului, ca în zioa sărbătorii.

⁸Gândit-au Domnul să strice zidul featei Sionului, întins-au măsură, nu au întors mâna Sa de la călcarea de tot şi au plâns cea dinaintea zidului şi zidul tot deodată au slăbit.

⁹Înfiptu-s-au în pământ porţile lui, pierdu-tu-s-au şi s-au zdrobit zăvoarăle lui, pre împăratul lui şi pre boiariul lui întru neamuri; nu easte leage, şi proroc n-au văzut vedeare de la Domnul.

¹⁰Şezut-au pre pământ, tăcut-au bătrânii featii Sionului, pus-au ţărână pre capul lor, încinsu-s-au cu saci, pogorât-au în pământ pre fecioarele ceale căpetenie în Ierusalim.

¹¹Sfârşitu-s-au în lacrămi ochii miei, turburatu-s-au inima mea, vărsatu-s-au în pământ mărirea mea pentru zdrobirea featei norodului mieu, când murea pruncul şi sugătoriul în uliţele cetăţii.

¹²Maicelor lor am zis: „Unde easte grâu şi vin?”, când leşina ei ca nişte răniţi în uliţele cetăţii, vărsându-să sufletele lor în sinul maicelor sale.

¹³Ce voiu mărturisi ţie, sau ce voiu asemă-na ţie, fată Ierusalim? Cine te va mântui sau cine te va mângăia, fecioară, fată Sion? Că s-au mărit păharul zdrobirei tale. Cine te va vindeca?

¹⁴Prorocii tăi au văzut ţie deşearte şi nebunie şi au descoperit nedreptatea ta, ca să întoarcă robiia ta; şi au văzut ţie luori deşearte şi scoateri afară.

¹⁵Plesnit-au de tine mâinile toţi cei ce merg pre cale, şuierat-au şi au clătit capul său de fata Ierusalimului: „Aceasta easte cetatea, grăi-vor, cununa mărirei, veseliia a tot pământul?”

¹⁶Deşchis-au asupra ta gura sa toţi vrăjmaşii tăi, şuierară şi scrâşniră dinţii şi zisără: „Să o înghiţim pre ea, că aceasta easte zioa carea aşteptam, aflatu-o-am pre ea, văzutu-o-am.

¹⁷Făcut-au Domnul ceale ce au gândit, sfârşit-au graiul Său, care au poruncit din zilele ceale de la început, surpat-au şi nu S-au milostivit şi au veselit de tine pre vrăjmaşi şi au înălţat cornul celor ce te năcăjesc pre tine.

¹⁸Strigat-au inima lor cătră Domnul: „Zidurile Sionului să pogoară lacrămi ca păraiele zioa şi noaptea!” Nu-ţi da trezie ţie, nici să tacă lumina ochilor tăi!

¹⁹Scoală-te, bucură-te noaptea, la începăturile străjii tale varsă ca apa inima ta înaintea feaţii Domnului, râdică cătră El mâinile tale, pentru sufletele pruncilor tăi, celor ce leaşină de foame la începutul tuturor ieşirilor [1].

²⁰Vezi, Doamne, şi priveaşte, pre cine ai prăpădit aşea? Au mânca-vor muierile rodul pântecelor lor? Periciune făcu bucătariul, omorâ-să-vor pruncii cei ce sug ţiţă? Au ucide-vei întru sfinţeniia Domnului pre preot şi pre proroc?

²¹Adormit-au la ieşiri [2] pruncuţul şi bătrânul, fecioarele meale şi tinerii miei mearsără în robie; cu sabie şi cu foame i-ai ucis în zioa măniei Tale, fiert-ai şi nu ai cruţat.

²²Chemat-au zioa sărbătoarei nemerniciei meale de primprejur şi nu au fost în zioa măniei Domnului mântuit şi rămas, precum am biruit şi am înmulţit pre toţi vrăjmaşii miei.