Read Biblia de la Blaj, 1795 Plângerea Ieremiei 3 Bible Online

Plângerea Ieremiei 3 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Plângerea Ieremiei 3

¹Eu, bărbat, văzind sărăciia cu toiagul măniiei Lui asupra mea,

²Luatu-m-au şi m-au dus la în-tunearec şi nu la lumină.

³Însă întru mine au întors mâna Sa toată zioa.

⁴Învechit-au trupul mieu şi piialea mea, oasăle meale le-au zdrobit.

⁵Zidit-au în preajma mea şi au încungiurat capul mieu şi au ostenit întru ceale întunecoasă.

⁶Aşezatu-m-au ca pre morţii cei din veac.

⁷Zidit-au în preajma mea şi nu voiu ieşi; îngreoiat-au arama mea.

⁸Şi voiu striga şi voiu glăsui; astupat-au gura mea.

⁹Zidit-au de nou căile meale, astupa-tu-le-au; cărările meale le-au turburat.

¹⁰Urs care pândeaşte easte Acesta mie, ca leul într-ascuns.

¹¹Gonit-au pre cel depărtat şi m-au încetat, pusu-m-au stâns.

¹²Întins-au arcul Său şi m-au stâlpit, ca proaşca la săgeată.

¹³Băgat-au în rărunchii miei tulbele Sale.

¹⁴Făcutu-m-am vorbă la tot norodul mieu, cântare lor toată zioa.

¹⁵Săturatu-m-au de amărăciune, îmbătatu-m-au de fiiare.

¹⁶Şi au scos cu număr dinţii miei, hrănitu-m-au cu cenuşe.

¹⁷Şi au depărtat de la pace sufletul mieu, uitat-am ceale bune.

¹⁸Şi am zis: „Perit-au putearea mea şi nădeajdea mea de la Domnul!”

¹⁹Adusu-mi-am aminte de sărăciia mea şi de goana amărâciunei şi a fiiarei meale.

²⁰Cu pomenire voiu pomeni şi va buigui asupra mea sufletul mieu.

²¹Pre aceasta voiu pune la inima mea, pentru aceaea voiu răbda.

²²Milele Domnului, că nu m-au părăsit pre mine, că nu s-au sfârşit îndurările Lui.

²³Lunile spre dimineţi miluiaşte, Doamne, că nu ne-am sfârşit, că nu s-au sfârşit îndurările Lui, deşearte în dimineţi; multă e credinţa Ta!

²⁴„Partea mea e Domnul, zis-au sufletul mieu, pentru aceaea voiu aştepta pre El!”

²⁵Bun easte Domnul celor ce-L aşteaptă pre El, sufletul care-L va căuta pre El.

²⁶Bine e şi va aştepta şi va odihni întru mântuirea lui Dumnezeu.

²⁷Bine e bărbatului când va râdica jug în tinereaţele sale.

²⁸Şedea-va sângur? Şi va tăcea, pentru că au râdicat [1] preste sine.

²⁹Da-ş-va falca sa celui ce-l loveaşte pre el, sătura-să-va de ocări.

³⁰Că în veac nu Să va depărta Domnul.

³¹Că Cel ce au smerit, milostivi-Să-va după mulţimea milii Sale.

³²Nu au răspuns de la inima Sa şi au smerit pre fiii bărbatului.

³³Ca să smerească supt picioarele Sale pre toţi legaţii pământului,

³⁴Ca să abată judecata bărbatului în preajma feaţii Celui Înalt,

³⁵Ca să osândească pre om, când să judecă el, Domnul nu au zis.

³⁶Cine au zis aşea şi s-au făcut? Domnul nu au poruncit.

³⁷Din gura Celui Înalt nu vor ieşi ceale realeşi ce easte bun.

³⁸Au cârti-va cel ce trăiaşte, bărbatul, pentru păcatul său?

³⁹Cercetatu-s-au calea noastră şi s-au cercat şi ne vom întoarce până la Domnul.

⁴⁰Să luom inimile noastre în mâinile noastre în sus, cătră ceriu:

⁴¹„Păcătuit-am, păgânit-am, nu ne-am pocăit!”

⁴²Acoperitu-ne-ai întru mănie şi ne-ai gonit pre noi, omorâtu-ne-ai şi nu Te-ai milostivit.

⁴³Acoperitu-Te-ai cu nor pre Tine pentru rugăciune,

⁴⁴Ca să clipesc eu şi ca să ne depărtăm, ne-ai pus pre noi în mijlocul noroadelor.

⁴⁵Deschis-au asupra noastră gura sa toţi vrăjmaşii noştri.

⁴⁶Frică şi spaimă s-au făcut noao, râdicare şi sfărâmare.

⁴⁷Slobozirile apelor înaintea ochilor miei, pentru sfărâmarea featii norodului mieu.

⁴⁸Ochiul mieu s-au orbit şi nu voiu tăcea, ca să nu fie trezire,

⁴⁹Până când să va pleca şi va vedea Domnul din ceriu.

⁵⁰Ochiul mieu va tânji asupra sufletului mieu pentru toate featele cetăţii.

⁵¹Vânând, m-au vânat ca pre o pasăre toţi vrăjmaşii miei, în zădar.

⁵²Omorât-au în groapă viiaţa mea şi au pus piiatră preste mine.

⁵³Vărsatu-s-au apă preste capul mieu. Zis-am: „Lăpădat sânt!”

⁵⁴Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea prea adâncă.

⁵⁵Glasul mieu ai ascultat; să nu ascunzi urechile Tale la rugăciunea mea!

⁵⁶Spre ajutoriul mieu Te-ai apropiiat în zioa în carea Te-am chemat pre Tine. Mi-ai zis mie: „Nu te teame!”

⁵⁷Judecat-ai, Doamne, toate judecăţile sufletului mieu, mântuit-ai viiaţa mea.

⁵⁸Văzut-ai, Doamne, turburările meale, judecat-ai judecata mea.

⁵⁹Văzut-ai toată izbânda lor şi toate gândurile lor întru mine.

⁶⁰Auzit-ai ocara lor, toate gândurile lor asupra mea.

⁶¹Buzele celor ce să râdică asupra mea şi cugetele lor asupra mea toată zioa.

⁶²Şedearea lor şi scularea lor priveaşte spre ochii lor.

⁶³Răsplăti-vei lor răsplătire, Doamne, după faptele mâinilor lor.

⁶⁴Da-vei lor scuteală, a inimii meale osteneală.

⁶⁵Tu pre ei vei goni cu mănie şi-i vei piiarde pre ei de supt ceriu, Doamne!