Read Biblia de la Blaj, 1795 Plângerea Ieremiei 4 Bible Online

Plângerea Ieremiei 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Plângerea Ieremiei 4

¹Cum să va negri aurul? Schim-ba-se-va argintul cel bun? Vărsatu-s-au pietrile ceale sfin-te la începutul tuturor ieşirilor.

²Fiii Sionului cei cinstiţi, cei râdicaţi cu aur, cum s-au socotit întru vase de lut, care sânt lucruri de mâinile olariului!

³Şi bălaurii dezbrăcară ţiţele, aplecat-au puii lor, featele norodului mieu, spre nevindecare, ca paserea în pustie.

⁴Lipitu-s-au limba sugătoriului de gâtlejul său pentru seate, pruncii au cerut pâne; nu easte cine să frângă lor.

⁵Cei ce mânca desfătăciunile s-au stins întru ieşiri, cei ce să apleacă în făşi îmbrăcatu-s-au cu gunoiu.

⁶Şi s-au mărit fărdeleagea featii norodului mieu mai mult decât fărdeleagea Sodomului celui surpat ca o nevoinţă şi nu i-au durut întru ea mâinile.

⁷Curăţitu-s-au cei sfinţiţi ai ei mai mult decât omul, luminatu-s-au mai mult decât laptele, închegatu-s-au mai mult decât piiatra sapfirului zmulgerea lor.

⁸Întunecatu-s-au mai mult decât spuza chipul lor, nu s-au cunoscut întru ieşiri, închegatu-s-au piialea lor preste oasele lor, uscatu-s-au, făcutu-s-au ca un lemn.

⁹Mai buni era răniţii cei de sabie decât cei răniţi de foamete; mers-au împunşi de la roadele ţarinilor.

¹⁰Mâinile muierilor celor neîndurătoare au fiert pre pruncii lor, fost-au lor spre mâncare întru surparea featii norodului mieu.

¹¹Sfârşit-au Domnul mâniia Sa, vărsat-au iuţimea măniei Sale şi au aprins foc în Sion şi au ars de tot temeliile lui.

¹²Nu au crezut împăraţii pământului, toţi cei ce lăcuiesc lumea, că va întra vrăjmaşul şi năcăjitoriul prin porţile Ierusalimului.

¹³Pentru păcatele prorocilor lui, pentru strâmbătăţile preoţilor lui, celor ce au vărsat sânge drept în mijlocul lui.

¹⁴Clătitu-s-au priveghitorii lui întru ieşiri, pângăritu-s-au cu sânge, neputând ei, atins-au îmbrăcămintele sale.

¹⁵„Feriţi-vă de la ceale necurate”, chemaţi pre ei, „feriţi-vă, feriţi-vă, nu vă atingeţi, că s-au aţiţat şi s-au şi turburat!” Ziceţi întru neamuri; nu vor mai adaoge a nemernici.

¹⁶Faţa Domnului e partea lor, nu va adaoge a privi la ei, faţa preoţilor nu au luat, pre proroci nu au miluit.

¹⁷Încă fiind noi s-au sfârşit ochii noştri; spre ajutoriul nostru în deşert privind, noi am privit la neam care nu mântuiaşte.

¹⁸Vânat-am pre cei mai mici ai noştri, ca să nu meargă în uliţele noastre; apropiiatu-s-au vreamea noastră, plinitu-s-au zilele noastre, sosit-au sfârşitul nostru.

¹⁹Sprinteni s-au făcut cei ce ne gonea pre noi, mai mult decât vulturii ceriului preste munţi s-au aţiţat, în pustiiu ne-au pândit pre noi.

²⁰Duhul feaţii voastre, unsul Domnului, s-au prins întru stricăciunile noastre [1], căruia am zis: „Întru umbra Lui vom trăi întru neamuri!”

²¹Bucură-te şi te veseleaşte, fata Idumeii, ceaea ce lăcuieşti pre pământ, că şi preste tine va treace păharul Domnului, îmbăta-te-vei şi vei vărsa.

²²Sfârşitu-s-au fărădeleagea ta, fată Sion, nu va adaoge încă a te înstrăina pre tine, cercetat-au fărdelegile tale, fată Edom [2], descoperit-au necurăţiile tale.