Read Biblia de la Blaj, 1795 Varuh 2 Bible Online

Varuh 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Varuh 2

¹Şi au întărit Domnul cuvântul Său, care au grăit asupra noastră şi asupra judecătorilor noştri, carii au judecat pre Israil, şi asupra împăraţilor noştri şi asupra boiarilor noştri şi asupra omului lui Israil şi a lui Iuda,

²Ca să aducă asupra noastră răutăţi mari, care nu s-au făcut supt a tot ceriul, în ce chip au făcut în Ierusalim, după ceale ce sânt scrise în Leagea lui Moisi.

³Ca să mănânce omul cărnurile fiiului său şi cărnurile featei sale.

⁴Şi i-au dat pre ei supuşi tuturor împărăţiilor celor din împregiurul nostru, spre ocară şi spre pustiire, întru toate noroadele ceale dimpregiurul nostru, la care i-au râsipit pre ei Domnul.

⁵Şi s-au făcut dedesupt şi nu deasupra, pentru că am păcătuit Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul Lui.

⁶Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iară noao şi părinţilor noştri, ruşinea obrazelor, cum easte în zioa aceasta.

⁷Toate realele, care au grăit Domnul asupra noastră, aceastea au venit preste noi.

⁸Şi nu ne-am rugat feaţii Domnului, ca să se întoarcă fieştecarele de la cugetele inimilor sale, ceii reale.

⁹Şi au priveghiiat Domnul asupra celor răi şi le-au adus Domnul preste noi, că drept easte Domnul întru toate lucrurile Sale, care le-au poruncit noao.

¹⁰Şi nu am auzit glasul Lui, ca să umblăm întru poruncile Domnului, care le-au dat înaintea feaţii noastre.

¹¹Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, Cel ce ai scos pre norodul Tău din pământul Eghiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu seamne şi cu minuni şi cu puteare mare, şi Ţ-ai făcut Ţie nume cum easte în zioa aceasta,

¹²Păcătuit-am, păgânit-am, făcut-am strâmbătate, Doamne Dumnezeul nostru, întru toate dreptăţile Tale;

¹³Întoarcă-să mâniia Ta de la noi, că am rămas puţini întru neamuri, unde ne-ai râsipit pre noi.

¹⁴Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cearerea noastră, şi ne scoate pre noi pentru Tine şi ne dă noao har înaintea feaţii celor ce ne-au înstrăinat pre noi,

¹⁵Ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, că numele Tău s-au chemat preste Israil şi preste neamul lui.

¹⁶Doamne, caută din casa Ta cea sfântă şi ia aminte spre noi, pleacă, Doamne, ureachiia Ta şi auzi,

¹⁷Şi deşchide ochii Tăi, Doamne, şi vezi, că nu cei morţi carii sânt în iad, de la carii s-au luat duhul dintru ceale dinlăuntru ale lor, vor da mărire şi dreptate Domnului,

¹⁸Ci sufletul cel măhnit pentru mărimea, carele mearge plecându-să şi slăbind, şi ochii cei ce să sfârşesc şi sufletul cel flămând vor da mărire Ţie şi dreptate, Doamne.

¹⁹Că nu pentru dreptăţile părinţilor noştri şi ale împăraţilor noştri vărsăm mila înaintea feaţii Tale, Doamne Dumnezeul nostru.

²⁰Ci pentru că ai slobozit mâniia Ta şi iuţimea Ta preste noi, precum ai grăit în mâna slugilor Tale, prorocilor, zicând:

²¹‚Aşea zice Domnul: Plecaţi umărul vostru şi lucraţi împăratului Vavilonului şi şedeţi în pământul care l-am dat părinţilor voştri.

²²Şi de nu veţi asculta glasul Domnului, ca să lucraţi împăratului Vavilonului,

²³Sfârşire voiu face din cetăţile lui Iuda şi din afara Ierusalimului, glas de veselie şi glas de bucurie, glas de mire şi glas de mireasă, şi va fi tot pământul neumblat de lăcuitori’.

²⁴Şi noi nu am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm împăratului Vavilonului, şi ai întărit cuvintele Tale, care ai grăit în mâinile slugilor Tale, prorocilor, ca să scoaţă oasele împăraţilor noştri şi oasele părinţilor noştri din locul său.

²⁵Şi, iată, sânt lăpădate la arsura zilei şi la îngheţul nopţii, şi au murit în durori reale, în foame şi în sabie şi în trimitere.

²⁶Şi ai pus casa, în carea s-au chemat numele Tău, cum easte în zioa aceasta, pentru răutatea casii lui Israil şi a casii lui Iuda.

²⁷Şi ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta şi după toată îndurarea Ta cea mare.

²⁸Cum ai grăit în mâna slugii Tale, lui Moisi, în zioa în carea ai poruncit lui să scrie leagea Ta înaintea fiilor lui Israil, zicând:

²⁹‚De nu veţi asculta glasul Mieu cu adevărat, sunetul cel mare şi mult, acesta să va întoarce în mic la neamurile la care voiu râsipi pre ei.

³⁰Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că norod tare la cervice easte şi să vor întoarce la inima sa, în pământul înstrăinării lor,

³¹Şi vor cunoaşte că Eu sânt Domnul Dumnezeul lor; şi voiu da lor inimă şi urechi de auzit.

³²Şi Mă vor lăuda pre Mine în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni numele Mieu.

³³Şi să vor întoarce de la dosul său cel tare şi de la lucrurile lor ceale reale, că-şi vor aduce aminte de calea părinţilor săi, carii au păcătuit înaintea Domnului.

³⁴Şi-i voiu întoarce pre ei în pământul care M-am jurat părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, şi-l vor stăpâni pre el şi voiu înmulţi pre ei şi nu să vor împuţina.

³⁵Şi voiu întări lor legătură veacinică, ca să fiu lor Dumnezeu, şi ei vor fi Mie norod, şi mai mult nu voiu mişca pre norodul Mieu, Israil, de la pământul care l-am dat lor’.