Read Biblia de la Blaj, 1795 Varuh 3 Bible Online

Varuh 3 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Varuh 3

¹Doamne Atotţiitoriule, Dumnezeul lui Israil, sufletul cel ce easte în strâmtoare şi duhul cel năcăjit strigă cătră Tine.

²Ascultă, Doamne, şi ne miluiaşte, că am păcătuit înaintea Ta.

³Că Tu şezi în veac, şi noi perim în veac.

⁴Doamne Atotţiitoriule, Dumnezeul lui Israil, auzi rugăciunea celor ce au murit, a lui Israil, şi a fiilor celor ce au păcătuit înaintea Ta, carii nu au ascultat glasul Tău, Dumnezeului Său, şi s-au lipit de noi realele.

⁵Nu-Ţi aduci aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci-Ţi ado aminte de mâna Ta şi de numele Tău, în vreamea aceasta.

⁶Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pre Tine, Doamne,

⁷Că pentru aceaea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău şi să Te lăudăm pre Tine întru înstrăinarea noastră, că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor noştri, carii au păcătuit înaintea Ta.

⁸Iată, noi, astăzi, întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai râsipit pre noi spre ocară şi spre blăstăm şi spre deatorie, după toate nedreptăţile părinţilor noştri, carii s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.

⁹Auzi, Israile, poruncile vieţii, bagă-ţi în urechi a cunoaşte înţelepciunea!

¹⁰Ce easte, Israile, că în pământul vrăjmaşilor eşti? Învechitu-te-ai în pământ străin?

¹¹Te-ai spurcat cu cei morţi, socotitu-te-ai cu cei ce să pogoară în iad.

¹²Părăsit-ai izvorul înţelepciunei. În calea lui Dumnezeu,

¹³De ai fi umblat, ai fi lăcuit cu pace în veaci.

¹⁴Învaţă-te unde easte mintea, unde easte tăriia, unde easte înţelesul a cunoaşte împreună, unde easte îndelungarea vieţii şi viiaţa, unde easte lumina ochilor şi pacea!

¹⁵Cine au aflat locul ei şi cine au întrat în vistieriile ei?

¹⁶Unde sânt boiarii neamurilor şi cei ce stăpânesc fierile ceale de pre pământ?

¹⁷Cei ce cu pasările ceriului să joacă, şi argint strâng şi aur, întru care nădăjduiesc oamenii, şi nu easte sfârşit agonisealii lor?

¹⁸Cei ce meşteşugesc argintul şi grijesc lucrul lor, şi nu easte aflare,

¹⁹Stânsu-s-au şi în iad s-au pogorât, şi alţii s-au sculat în locul lor.

²⁰Cei mai tineri au văzut lumină şi au lăcuit pre pământ, şi calea ştiinţăi nu au cunoscut.

²¹Nici au înţeles cărările ei, nici s-au apucat de ea. Fiii lor departe s-au făcut de la calea lor.

²²Nici s-au auzit în Hanaan, nici s-au văzut în Teman.

²³Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciune, cei de pre pământ, negoţătorii Meranului şi a Temanului şi spuitorii de poveşti şi cei ce caută priceapere şi calea înţelepciunei n-au cunoscut, nici şi-au adus aminte de cărările ei.

²⁴O, Israile, cât e de mare Casa lui Dumnezeu şi de lung locul agonisealii Lui!

²⁵Mare e şi nu are sfârşit, înalt şi nemăsurat!

²⁶Acolo au fost uriiaşii cei numiţi înalţi la mărime şi ştiutori la războiu.

²⁷Nu pre aceştia i-au ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei le-au dat lor, şi au perit.

²⁸Pentru că nu au avut înţelepciune, perit-au pentru nesfătuirea lor.

²⁹Cine s-au suit în ceriu şi o au luat pre ea şi o au pogorât pre ea din nori?

³⁰Cine au trecut marea şi o au aflat pre ea şi o va aduce pre ea mai mult decât aurul cel ales?

³¹Nu easte cel ce să ştie calea ei, nici cel ce să cuprinză cărarea ei;

³²Ci Cel ce ştie toate o ştie pre ea şi o află pre ea cu înţelepciunea Lui, Cel ce au gătit pământul în vreame veacinică şi l-au umplut pre el de dobitoace cu patru picioare.

³³Cel ce trimite lumina şi mearge şi o chiiamă pre ea şi-L ascultă cu cutremur.

³⁴Şi steale au luminat întru străjile Sale şi s-au bucurat.

³⁵Chematu-le-au pre eale, şi eale au zis: ‚De faţă sântem!’ Luminat-au cu veselie Celui ce le-au făcut pre eale.

³⁶Acesta e Dumnezeul nostru şi nu să va adaoge altul spre Dânsul.

³⁷Aflat-au toată calea ştiinţii şi o au dat lui Iacov, slugii Sale, şi lui Israil, celui iubit de Dânsul.

³⁸După aceasta, pre pământ S-au arătat şi cu oamenii împreună au lăcuit»”.