Read Biblia de la Blaj, 1795 Varuh 4 Bible Online

Varuh 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Varuh 4

¹Aceasta easte cartea poruncilor lui Dumnezeu şi leagea, carea easte în veac; toţi cei ce o ţin pre ea vor fi spre viiaţă, iară cei ce o au părăsit vor muri.

²Întoarce-te, Iacove, şi te apucă de dânsa, umblă prin strălucire în preajma luminei ei.

³Nu da altuia mărirea ta şi ceale de folos ţie, limbei străine.

⁴Fericiţi sântem, Israile, că ceale ce plac lui Dumnezeu s-au arătat noao.

⁵Îndrăzniţi, norodul mieu, pomenirea lui Israil.

⁶Vândutu-v-aţi neamurilor, nu spre perire, ci pentru că aţi măniiat voi pre Dumnezeu v-aţi dat vrăjmaşilor.

⁷Pentru că aţi întărâtat pre Cel ce v-au făcut pre voi, jertvind dracilor, şi nu lui Dumnezeu.

⁸Şi aţi uitat pre Cel ce v-au zidit pre voi, pre Dumnezeu cel Veacinic, şi aţi întristat pre cel ce v-au hrănit pre voi, pre Ierusalim.

⁹Văzut-au măniia, carea au venit voao de la Dumnezeu, şi au zis: „Auziţi, nemearnicile Sionului, adus-au mie Dumnezeu plângere mare.

¹⁰Că am văzut robiia fiilor miei şi a featelor, carea le-au adus lor Cel Veacinic.

¹¹Că i-am hrănit pre ei cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu jeale.

¹²Nimene să se bucure de mine, ceaea ce sânt văduvă şi părăsită de mulţi; pustiitu-m-am pentru păcatele fiilor miei, că s-au abătut de la leagea lui Dumnezeu.

¹³Dreptăţile Lui nu le-au cunoscut, nici au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pre cărările învăţăturii întru dreptatea Lui nu au mers.

¹⁴Să vie nemearnicele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robiia fiilor miei şi a featelor, carea o au adus lor Cel Veacinic.

¹⁵Că au adus preste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă.

¹⁶Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici le-au fost milă de prunc, şi au luat pre cei iubiţi ai văduvei şi pre cea fără de feate, singură, o au pustiit.

¹⁷Şi eu ce pociu să vă ajut voao?

¹⁸Că Cel ce v-au adus voao realele va scoate pre voi din mâna vrăjmaşilor voştri.

¹⁹Umblaţi, fiilor, umblaţi, că eu am rămas pustie.

²⁰Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul cearerii meale, striga-voiu cătră Cel Veacinic în zilele meale.

²¹Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi cătră Dumnezeu şi va scoate pre voi din silnicie, din mâna vrăjmaşilor.

²²Că eu pre Cel Veacinic am nădăjduit mântuirea voastră, şi mi-au venit mie bucurie de la Cel Sfânt, pentru milosteniia carea va veni voao degrab de la Cel Veacinic, Mântuitoriul nostru.

²³Că v-am slobozit pre voi cu plângere şi cu jeale şi va întoarce mie Dumnezeu pre voi cu bucurie şi cu veselie în veac.

²⁴Că în ce chip acum au văzut nemearnicele Sionului robirea voastră, aşea vor vedea curând mântuirea cea de la Dumnezeul vostru, carea va veni voao cu mărire mare şi cu luminarea Celui Veacinic.

²⁵Fiilor, îndelung răbdaţi măniia carea v-au venit voao de la Dumnezeu! Că te-au gonit pre tine vrăjmaşul tău, ci degrab vei vedea perirea lui şi preste grumazii lor vei călca.

²⁶Cei gingaşi ai miei au mers pre căi vârtoase, râdicatu-s-au ca o turmă râsipită de vrăjmaşi.

²⁷Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi cătră Dumnezeu, că Cel ce v-au adus pre voi la aceastea Îşi va aduce aminte de voi.

²⁸Că, precum au fost cugetul vostru ca să abateţi de la Dumnezeu, cu zeace părţi adaogeţi a vă întoarce, ca să-L căutaţi pre El.

²⁹Că Cel ce v-au adus voao reale, aduce-va voao veacinică veselie, împreună cu mântuirea voastră.

³⁰Îndrăzneaşte, Ierusalime, mângăia-te-va Cel ce te-au numit!

³¹Mişei sânt cei ce te-au năcăjit pre tine şi s-au bucurat de cădearea ta.

³²Ticăloase sânt cetăţile cărora au slujit fiii tăi! Ticăloasă e ceaea ce au priimit pre fiii tăi!

³³Că, precum s-au bucurat de căderea ta şi s-au veselit de surparea ta, aşea să va măhni pentru pustiirea sa.

³⁴Şi voiu lua de la ea bucuriia cea de multă gloată, şi sumeţiia ei va fi spre plângere.

³⁵Că foc va veni preste ea de la Cel Veacinic întru îndelungate zile şi să va lăcui de draci în multă vreame.

³⁶Caută împregiur cătră răsărit, Ierusalime, şi vezi veseliia, carea-ţi vine ţie de la Dumnezeu.

³⁷Iată, vin fiii tăi, pre carii i-ai slobozit, vin adunaţi de la răsărituri până la apusuri, cu graiul Celui Sfânt, bucurându-să de mărirea lui Dumnezeu.