Read Biblia de la Blaj, 1795 Istoriia Susanei 1 Bible Online

Istoriia Susanei 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Istoriia Susanei 1

¹Şi era un om lăcuind în Vavilon şi numele lui, Ioachim.

²Şi au luat muiare, căria era numele Susana, fata lui Helchia, frumoasă foarte şi cu frica lui Dumnezeu.

³Şi părinţii ei, drepţi fiind, au învăţat pre fata sa după Leagea lui Moisi.

⁴Şi era Ioachim bogat foarte şi avea el grădină aproape de casa sa.

⁵Şi să aduna la el jidovii, pentru că era el mai mărit decât toţi.

⁶Şi au fost rânduiţi doi mai bătrâni din norod, judecători în anul acela, de carii zisease Domnul că „Au ieşit fărădeleagea din Vavilon, din bătrâni judecători, carii să părea că ocârmuiesc norodul”.

⁷Aceştia rămânea la casa lui Ioachim şi vinea la ei toţi cei ce voia să aibă judecată.

⁸Şi când să ducea norodul la amiiazăzi, întra Susana şi umbla în grădina bărbatului său.

⁹Şi o au văzut pre ea cei doi bătrâni în toate zilele întrând şi umblând, şi s-au aprins cu pofta ei.

¹⁰Şi şi-au răzvlătit gândul său şi şi-au abătut ochii săi, ca să nu caute spre ceriu, nici şi-au adus aminte de judecăţile ceale dreapte.

¹¹Şi era amândoi înfierbântaţi pentru ea şi n-au spus unul altuia durearea sa, că le era ruşine a-şi spune pofta sa, că vrea să se împreune cu ea.

¹²Şi păzea cu nevoinţă în toate zilele a o vedea pre ea. Şi au zis unul cătră altul: „Să meargem acasă, că easte vreamea prânzului”.

¹³Şi, ieşind, s-au despărţit unul de altul şi, întorcându-să, au venit la acelaşi loc şi, întrebând unul pre altul pricina, mărturisiră pofta sa.

¹⁴Atunci, amândoi împreună au pus vreame când o vor putea afla pre ea singură.

¹⁵Şi au fost păzind ei, în zi bine întocmită, ea au întrat ca şi ieri şi alaltaieri cu doao feate, şi au poftit să se scalde în grădină, că era cald foarte.

¹⁶Şi nimene nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, carii o păzea pre ea.

¹⁷Şi au zis featelor: „Aduceţi-mi mie untdelemn şi săpun şi închideţi porţile grădinii, ca să mă scald”.

¹⁸Şi făcură cum le-au zis şi închisără uşile grădinii şi ieşiră pre uşile ceale de laturi, ca să aducă ceale ce le-au poruncit lor, şi n-au văzut pre bătrâni, că era ascunşi.

¹⁹Şi au fost după ce au ieşit featele, s-au sculat cei doi bătrâni şi au alergat asupra ei, şi au zis: „Iată, uşile grădinii sânt închise şi nime nu ne veade pre noi şi sântem aprinşi de pofta ta.

²⁰Pentru aceaea, voiaşte împreună cu noi, şi te culcă cu noi; iară de nu, vom mărturisi asupra ta că au fost cu tine un fecior şi pentru aceaea ai mânat featele de la tine”.

²¹Şi au suspinat Susana şi au zis: „Strâmtorescu-mă de toate părţile.

²²Că, de voiu face aceasta, moarte easte mie, iară de nu voiu face, nu voiu scăpa din mâinile voastre.

²³Mai bine easte mie să nu fac şi să caz în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.

²⁴Şi au strigat Susana cu glas mare şi au strigat şi cei doi bătrâni asupra ei şi, alergând, unul au deşchis uşile grădinei.

²⁵Şi, deaca auziră cei de casă strigarea în grădină, săriră înlăuntru pre uşea cea din coastă, să vază ce s-au întâmplat ei.

²⁶Şi după ce au grăit bătrânii cuvintele sale, s-au ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-au grăit cuvânt ca acesta de Susana.

²⁷Şi au fost a doao zi, după ce s-au adunat norodul la Ioachim, bărbatul ei, au venit cei doi bătrâni plini de cugetul cel făr’ de leage asupra Susanei, ca să o omoară pre ea.

²⁸Şi au zis înaintea norodului: „Trimiteţi la Susana, fata lui Helchia, muiarea lui Ioachim”; şi ei au trimis.

²⁹Şi au venit ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate rudeniile ei.

³⁰Iară Susana era gingaşe foarte şi frumoasă la chip.

³¹Iară aceşti fără de leage au poruncit să se descopere ea, că era acoperită, ca să se sature de frumseaţele ei.

³²Şi plângea cei ce era lângă ea şi toţi cei ce o ştiia pre ea.

³³Şi, sculându-să cei doi bătrâni în mijlocul norodului, pusără mâinile pre capul ei.

³⁴Iară ea, plângând, căuta la ceriu, că inima ei era nădăjduind spre Domnul.

³⁵Şi au zis bătrânii: „Umblând noi în grădină singuri, au întrat ea cu doao slujnice şi au închis uşea grădinii şi au slobozit slujnicile.

³⁶Şi au venit la ea un voinic, carele fuseasă ascuns, şi s-au culcat cu ea.

³⁷Şi noi, fiind în unghiul grădinii, văzind fărădeleagea, am alergat asupră-le.

³⁸Şi, văzindu-i pre ei împreunându-să, pre acela nu l-am putut opri, că era mai tare decât noi şi, deşchizând uşile, au sărit afară.

³⁹Şi prinzind pre aceasta, o am întrebat cine era voinicul acela şi n-au vrut să ne spuie.

⁴⁰Aceasta mărturisim”.

⁴¹Şi i-au crezut pre ei adunarea, ca pre nişte bătrâni a norodului şi judecători, şi o au judecat pre ea ca să moară.

⁴²Şi au strigat cu glas mare Susana şi au zis: „Dumnezeule cel Veacinic, cunoscătoriule a celor ascunse, Cel ce ştii toate mai înainte de ce să fac, Tu ştii că minciuni au mărturisit aceştia asupra mea.

⁴³Şi, iată, moriu, nefăcând nimica din ceale ce au viclenit aceştia asupra mea”.

⁴⁴Şi au auzit Dumnezeu glasul ei şi, când o ducea pre ea să o piiarză, au deşteptat Dumnezeu pre Duhul cel Sfânt întru un prunc tinăr, căruia era numele Daniil.

⁴⁵Şi au strigat cu glas mare: „Curat sânt eu de sângele aceştiia”.

⁴⁶Şi s-au întors tot norodul cătră el şi au zis: „Ce e cuvântul acesta, carele tu ai grăit?”

⁴⁷Iară el, stând în mijlocul lor, au zis: „Au aşea de nebuni sânt toţi fiii lui Israil?

⁴⁸Necercetând, nici adevărul cunoscând, aţi osândit pre fata lui Israil.

⁴⁹Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciuni au mărturisit aceştia asupra ei”.

⁵⁰Şi s-au întors tot norodul cu grabă şi i-au zis lui bătrânii: „Vino de şezi în mijlocul nostru, şi ne spune noao, că ţ-au dat Dumnezeu cinstea bătrâneaţelor”.

⁵¹Şi au zis cătră ei Daniil: „Despărţiţi [1] pre ei unul de cătră altul şi-i voiu întreba pre ei”.

⁵²Şi, după ce s-au despărţit unul de altul, au chemat pre unul dintră ei şi au zis cătră el: „Învechitule în zile reale, acum au venit păcatele tale, care le făceai mai înainte, judecând judecăţi strâmbe şi pre cei nevinovaţi vinuind, şi pre cei vinovaţi slobozind, de vreame ce Domnul zice: «Pre cel nevinovat şi pre cel drept să nu-l omori».

⁵³Acum, dară, de ai văzut pre aceasta, spune supt ce copaciu i-ai văzut pre ei împreunându-să întră sine?” Iară el au zis: „Supt shin”.

⁵⁴Zis-au Daniil: „Drept ai minţit în capul tău,

⁵⁵Că acum îngerul lui Dumnezeu, luând răspuns de la Dumnezeu, te va spinteca în doao”.

⁵⁶Şi, puindu-l pre acela deosebi, au poruncit să aducă pre celalalt şi i-au zis lui: „Sămânţa lui Hanaan şi nu a lui Iuda, frumseaţele te-au înşelat pre tine şi pofta au răzvlătit inima ta.

⁵⁷Aşea făceaţi featelor lui Israil, care, temându-să, să împreuna cu voi; ci nu au suferit fata lui Iuda fărădeleagea voastră.

⁵⁸Acum, dară, spune-mi supt ce copaciu i-aţi văzut pre ei împreunându-să întră sine?” Iară el au zis: „Supt prin”.

⁵⁹Şi i-au zis Daniil lui: „Drept ai minţit şi tu asupra capului tău.

⁶⁰Că aşteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în doao, ca să vă piiarză de tot pre voi”.

⁶¹Şi au strigat toată adunarea cu glas mare şi bine au cuvântat pre Dumnezeu, Cel ce mântuiaşte pre cei ce nădăjduiesc întru El.

⁶²Şi s-au sculat asupra celor doi bătrâni, că i-au arătat pre ei Daniil, din gura lor, că au mărturisit minciuni. Şi le-au făcut lor după Leagea lui Moisi, precum cu vicleşug au fost gândit să facă deaproapelui său. Şi i-au omorât pre ei şi au scăpat sângele cel nevinovat în ioa aceaea.

⁶³Iară Helchia şi muiarea lui au lăudat pre Dumnezeu, pentru Susana, fata lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudeniile ei, pentru că nu s-au aflat întru ea lucru urât.

⁶⁴Şi Daniil s-au făcut mare înaintea norodului din zioa aceaea şi înainte.