Read Biblia de la Blaj, 1795 Iezechiil 33 Bible Online

Iezechiil 33 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iezechiil 33

¹Şi s-au făcut cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

²„Fiiul omului, grăiaşte cătră fiii norodului tău şi vei zice cătră ei: «Pământ preste care voiu aduce sabie şi va lua norodul pământului pre un om dintru ai săi şi-l va pune pre el loruşi strajă.

³Şi acela va vedea sabiia venind pre pământ şi va trâmbiţa cu trâmbiţa şi va da semn norodului.

⁴Şi va auzi cel ce aude glasul trâmbiţii şi nu să va păzi şi va veni sabiia şi-l va apuca pre el, sângele lui preste capul lui va fi.

⁵Pentru că au auzit glasul trâmbiţii şi nu s-au păzit, sângele lui preste el va fi, iară acesta, pentru că s-au păzit, sufletul său şi-au mântuit.

⁶Şi străjariul de va vedea sabiia venind şi nu va trâmbiţa cu trâmbiţa, şi norodul nu să va păzi, şi venind sabiia va lua dintru ei suflet, el pentru fărădeleagea sa s-au prins, şi sângele din mâna străjeariului îl voiu ceare».

⁷Şi tu, fiiul omului, străjeariu te-am pus pre tine casii lui Israil şi vei auzi din gura Mea cuvânt şi vei vesti lor de la Mine.

⁸De cumva zicând Eu celui păcătos: «Cu moarte vei muri», şi nu vei grăi ca să se păzească cel necredincios de la calea lui, şi cel fără de leage întru fărădeleagea sa va muri; iară sângele lui din mâna ta îl voiu ceare.

⁹Iară de vei spune tu celui păcătos calea lui, ca să se întoarcă de la ea, şi nu să va întoarce de la calea sa, el întru fărădeleagea sa va muri, iară tu sufletul tău ţ-ai mântuit.

¹⁰Şi tu, fiiul omului, zi casii lui Israil: «Aşea aţi grăit, zicând: ‚Înşelăciunile noastre şi fărădelegile noastre preste noi sânt şi întru eale noi ne topim; şi cum vom trăi?’»

¹¹Zi lor: «Viu sânt Eu, zice Adonai Domnul, nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul de la calea sa şi să fie viu. Cu întoarcere întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Şi pentru ce muriţi, casa lui Israil?»

¹²Şi tu, fiiul omului, zi cătră fiii norodului tău: «Dreptatea dreptului nu-l va mântui pre el, ori în ce zi va rătăci, şi fărădeleagea celui fără de leage nu-i va strica lui, ori în ce zi să va întoarce de la fărădeleagea sa, şi dreptul nu să va putea mântui în zioa păcatului său.

¹³Şi de voiu zice dreptului: ‚Cu viiaţă vei fi viu’, şi el nădăjduindu-să întru dreptatea sa va face fărădeleage, toate dreptăţile lui vor fi uitate; întru strâmbătatea sa carea au făcut, întru aceaea va muri.

¹⁴Şi de voiu zice celui păcătos: ‚Cu moarte vei muri’, şi să va întorce de la păcatul său şi va face judecată şi dreptate;

¹⁵Şi va da înapoi zălogul şi va plăti ce au jefuit şi va umbla întru poruncile veţii, ca să nu facă nedeptate, cu viiaţă va fi viu şi nu va muri.

¹⁶Toate păcatele lui, care au păcătuit, nu să vor pomeni, pentru că judecată şi dreptate au făcut; întru acealea va fi viu».

¹⁷Şi vor grăi fiii norodului tău: «Nu easte dreaptă calea Domnului!», şi aceasta, calea lor, nu e dreaptă.

¹⁸Că, de să va abate cel drept de la dreptatea sa şi va face fărădelegi, va muri întru eale.

¹⁹Şi de să va abate cel păcătos de la fărădeleagea sa şi va face judecată şi dreptate, viu va fi întru eale.

²⁰Şi aceasta easte, carea aţi zis: «Nu e dreaptă calea Domnului!» Pre fieştecarele întru căile sale voiu judeca pre voi, casa lui Israil”.

²¹Şi au fost în anul a doisprăzeacelea, în luna a zeacea, în zioa a cincea a lunei a robiei noastre; venit-au la mine cel ce au scăpat de la Ierusalim, zicând: „S-au luat cetatea”.

²²Şi mâna Domnului fuseasă preste mine sara, mai înainte de ce au venit el, şi au deşchis gura mea, până ce au venit el dimineaţa la mine; şi după ce s-au deşchis gura mea, nu s-au oprit mai mult.

²³Şi s-au făcut cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

²⁴„Fiiul omului, cei ce lăcuiesc ceale pustiite în pământul lui Israil zic: «Unul era Avraam, şi au moştenit pământul; iară noi mai mulţi sântem, noao s-au dat pământul moştenire».

²⁵Pentru aceaea, zi cătră ei: «Aşea au zis Adonai Domnul: ‚Cei ce cu sânge mâncaţi şi ochii voştri râdicaţi la spurcăciunile voastre şi vărsaţi sânge, au moşteni-veţi pământul?

²⁶Stătut-aţi întru sabiia voastră, făcut-aţi urâciuni şi fieştecarele pre muiarea deaproapelui său aţi pângărit şi pământul veţi moşteni aşea?’»

²⁷Pentru aceaea, zi lor: «Aceastea zice Domnul Domnul: ‚Viu sânt Eu, că cei ce lăcuiesc ceale pustiite de sabie vor cădea, şi cei de pre faţa câmpului fiiarălor ţarinii să vor da mâncare, şi pre cei din ceale zidite şi pre cei din peşteri cu moarte voiu omorî.

²⁸Şi voiu da pământul pustiiu şi va peri sumeţiia tăriei lui şi să vor pustii munţii lui Israil, nefiind călătoriu [1]’».

²⁹Şi vor cunoaşte că Eu sânt Domnul, când voiu face pământul lor pustiiu şi să va pustii pentru toate urâciunile lor care au făcut.

³⁰Şi tu, fiiul omului, fiii norodului tău, ceia ce grăiesc de tine pre lângă ziduri şi în uşile caselor; şi grăiaşte om cătră fratele său, zicând: «Să ne adunăm şi să auzim ceale ce ies de la Domnul!»

³¹Şi vor veni la tine cum să adună norodul şi va şedea înaintea ta norodul Mieu şi vor auzi cuvintele tale şi nu le vor face, că minciună e în gura lor, şi după spurcăciunile lor umblă inima lor.

³²Şi te vei face lor ca glasul canonului, cel cu dulce glas, bine întocmit, şi vor auzi cuvintele şi nu le vor face.

³³Şi când va veni ce mai înainte s-au zis că: «Iată, vine!», atunci vor cunoaşte că proroc era în mijlocul lor”.