Read Biblia de la Blaj, 1795 Daniil 10 Bible Online

Daniil 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Daniil 10

¹În anul al treilea a lui Chir, împăratul persilor, cuvânt s-au descoperit lui Daniil, carele s-au numit Valtasar; şi adevărat era cuvântul şi puteare mare şi înţăleagere s-au dat lui întru vedeare.

²„În zilele acealea, eu, Daniil, am plâns trei săptămâni de zile,

³Pâinea doririlor n-am mâncat şi carne şi vin n-au întrat în gura mea şi cu unsoare nu m-am uns până ce s-au plinit trei săptămâni de zile.

⁴În zioa a doaozeci şi patru a lunii dintâiu eram eu lângă râul cel mare; acesta easte Tigris în Dechel.

⁵Şi am râdicat ochii miei şi am văzut; şi, iată, un bărbat îmbrăcat cu vadin şi mijlocul lui încins cu aur ofaz.

⁶Şi trupul lui ca tarsisul şi faţa lui ca fulgerul şi ochii lui ca făcliile de foc şi braţele lui şi coapsele lui ca arama ce sclipeaşte şi glasul cuvintelor lui ca glas de gloată.

⁷Şi am văzut eu, Daniil, sângur vedeniia, şi bărbaţii cei ce era cu mine n-au văzut vedeniia, ci spăimântare mare au căzut preste ei şi au fugit cu frică.

⁸Şi am rămas eu singur şi am văzut această vedeare mare şi n-au rămas întru mine tărie şi mărirea mea s-au schimbat întru stricăciune şi mi-au perit tăriia.

⁹Şi am auzit glasul cuvintelor lui, şi când am auzit eu glasul cuvintelor lui m-am umilit şi am căzut cu faţa pre pământ.

¹⁰Şi, iată, o mână s-au atins de mine şi m-au râdicat pre genunchele meale şi pre palmele mâinilor meale.

¹¹Şi au zis cătră mine: «Daniile, bărbatul doririlor, înţeleage cuvintele ceale ce le voiu grăi eu cătră tine şi stai întru starea ta, că acum sânt eu trimis la tine». Şi după ce au grăit el cuvântul acesta, m-am sculat tremurând.

¹²Şi au zis cătră mine: «Nu te teame, Daniile, că din zioa dintâiu în carea ai dat inima ta ca să înţelegi şi să te năcăjeşti pre tine înaintea Domnului Dumnezeului tău, s-au auzit cuvintele tale şi eu am venit întru cuvintele tale.

¹³Şi mai-marele împărăţiei persilor au stătut înaintea mea doaozeci şi una de zile şi, iată, Mihail, unul din cei mai dintâiu dintră cei mai mari, au venit să-mi ajute mie şi pre el l-am lăsat acolo cu mai-marele împărăţiei persilor.

¹⁴Şi am venit să spuiu ţie oricâte să vor întâmpla norodului tău în zilele ceale de apoi, că încă vedeniia după zile multe să va plini».

¹⁵Şi când grăia el cu mine cuvintele aceastea, am căzut [1] cu faţa mea pre pământ şi m-am umilit.

¹⁶Şi iată că asămănarea fiiului omului s-au atins de buzele meale şi au deşchis gura mea şi am grăit şi am zis cătră cel ce sta înaintea mea: «Doamne, văzându-Te eu pre Tine, s-au întors ceale dinlăuntru ale meale întru mine şi nu am puteare.

¹⁷Şi cum va putea robul Tău, Doamne, a grăi cu domnul mieu acesta? Şi de acum nu va fi întru mine tărie, şi suflare nu au rămas întru mine».

¹⁸Şi au adaos şi m-au atins pre mine ca o vedeare de om şi m-au întărit.

¹⁹Şi mi-au zis mie: «Nu te teame, bărbatul doririlor! Pace ţie! Îmbărbătează-te şi te întăreaşte!» Şi grăind el cu mine, m-am întărit şi am zis: «Grăiască domnul mieu, că m-ai întărit pre mine!»

²⁰Şi au zis: «Dară ştii pentru ce am venit la tine? Şi acum mă voiu întoarce ca să mă războiesc cu mai-marele perşilor. Şi eu ieşeam şi mai-marele elinilor vinea.

²¹Însă voiu spune ţie ce e rânduit în scriptura adevărului şi nime nu easte care să mă ajute întru aceastea, fără numai Mihail, mai-marele vostru.