Read Biblia de la Blaj, 1795 Daniil 4 Bible Online

Daniil 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Daniil 4

¹Eu, Navohodonosor, bine petrecând eram în casa mea şi bine odrăslind pre scaonul mieu.

²Vis am văzut şi m-au înfricoşeat şi m-au turburat întru aşternutul mieu; şi vederile capului mieu m-au turburat pre mine.

³Şi prin mine s-au pus poruncă ca să aduc înaintea mea pre toţi înţelepţii Vavilonului, ca să-mi areate tâlcul visului.

⁴Şi au întrat descântătorii, maghii, gazarinii, haldeii, şi le-am spus lor visul, şi tâlcuirea lui nu mi-au arătat mie,

⁵Până ce au venit Daniil, căruia e numele Valtasar, după numele dumnezeului mieu, carele are Duhul Sfânt a lui Dumnezeu întru sine, şi i-am spus lui visul.

⁶«Valtasar, mai-marele descântătorilor, pre carele te-am cunoscut că Duhul Sfânt a lui Dumnezeu easte întru tine şi toată taina nu easte ţie cu neputinţă, auzi vedearea visului mieu care l-am văzut şi tâlcuirea lui spune-mi mie!

⁷Şi vederile capului mieu întru aşternutul mieu: Văzut-am, şi, iată, un copaciu în mijlocul pământului, şi înălţimea lui multă.

⁸Şi s-au mărit copaciul şi s-au întărit şi înălţimea lui au ajuns până la ceriu, şi trupina lui la marginile a tot pământul.

⁹Frunzele lui frumoase şi roada lui multă şi hrană tuturor întru dânsul; şi supt dânsul lăcuia fierâle ceale sălbatece şi în ramurile lui lăcuia paserile ceriului şi dintr-însul să hrănea tot trupul.

¹⁰Văzut-am în vedearea nopţii întru aşternutul mieu şi, iată, ir, şi cel sfânt din ceriu s-au pogorât.

¹¹Şi au strigat cu tărie şi aşea au zis: ‚Tăiaţi copaciul şi smulgeţi ramurile lui şi scuturaţi frunzele lui şi râsipiţi roadele lui, să fugă fierâle de supt el şi paserile din ramurile lui.

¹²Însă odrasla rădăcinilor lui în pământ o lăsaţi şi în legătură de fier şi de aramă; în iarba cea de afară şi în roaoa ceriului va mânea şi cu fierâle partea lui în buruiana pământului.

¹³Inima lui cea de om să va schimba şi inimă de fiiară să va da lui şi şeapte vremi să vor muta preste el.

¹⁴Prin tâlcuirea lui ir e cuvântul, şi graiul sfinţilor e întrebarea, ca să cunoască cei vii că Domnul easte Cel Preaînalt al împărăţiei oamenilor şi oricui va vrea o va da pre ea şi pre cel ce easte ocară la oameni îl va înălţa preste ea’.

¹⁵Acesta e visul carele am văzut eu, Navohodonosor împărat, şi tu, Valtasar, tâlcuirea lui spune-mi, că toţi înţelepţii împărăţiei meale nu-mi pot arăta tâlcuirea lui, iară tu, Daniile, poţi, că Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt easte întru tine»”.

¹⁶Atunci, Daniil, al căruia nume era Valtasar, au stătut amuţit ca într-un ceas şi gândurile lui îl turbura pre el; şi răspunsă împăratul şi zisă: „Valtasare, visul şi tâlcul lui să nu te sârguiască!” [1]. Şi au răspuns Valtasar şi au zis: „Doamne, visul acesta să fie celor ce te urăsc pre tine, şi tâlcul lui vrăjmaşilor tăi!

¹⁷Copaciul carele l-ai văzut, cel ce s-au mărit şi s-au întărit, a căruia înălţimea au ajuns la ceriu şi tulpina lui preste tot pământul,

¹⁸Şi frunzele lui bine înverzite şi roada lui multă şi hrană tuturor într-însul şi supt dânsul lăcuia fieri sălbatece şi în ramurile lui lăcuia paserile ceriului,

¹⁹Tu eşti, împărate, că te-ai mărit şi te-ai întărit şi mărimea ta s-au înălţat şi au ajuns la ceriu, şi stăpâniia ta la marginile pământului.

²⁰Şi că au văzut împăratul pre ir şi pre cel sfânt pogorându-să din ceriu şi au zis: «Smulgeţi copaciul şi-l stricaţi pre el, însă odrasla rădăcinilor lui lăsaţi-o în pământ şi în legătură de fier şi de aramă şi în iarba cea de afară şi în roaoa ceriului va petreace şi cu fierâle sălbatece va fi partea lui, până ce să vor muta preste el şeapte vremi».

²¹Acesta e tâlcul lui, împărate, şi judecata Celui Preaînalt aceasta easte, carea au sosit asupra domnului mieu, împăratului:

²²Şeapte ani te vor scoate de la oameni şi cu fierâle sălbatece va fi petreacerea ta şi cu iarbă ca pre un bou te vor hrăni şi roaoa ceriului preste tine va cădea şi şeapte vremi să vor muta preste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneaşte preste împărăţiia oamenilor şi cui va vrea o va da pre ea.

²³Şi pentru că au zis: «Lăsaţi odrasla rădăcinilor copaciului în pământ», împărăţiia ta ţie va rămânea, dintru carea vei cunoaşte putearea cea cerească.

²⁴Pentru aceaea, împărate, sfatul mieu placă ţie şi păcatele tale cu milostenie le răscumpără şi nedreptăţile tale cu îndurări săracilor, doară va fi Dumnezeu mult îngăduitoriu păcatelor tale”.

²⁵Aceastea toate au venit asupra lui Navohodonosor, împăratului.

²⁶După doaosprăzeace luni, la besearica împărăţiei lui în Vavilon umblând,

²⁷Răspuns-au împăratul şi au zis: „Au nu easte acesta Vavilonul cel mare, care l-am zidit eu casă împărăţiei, întru tăriia puterii meale, spre cinstea măririi meale?”

²⁸Încă cuvântul în gura împăratului fiind, glas din ceriu s-au făcut: „Ţie să zice, Navohodonosoare, împărate: împărăţiia ta au trecut de la tine.

²⁹Şi dintră oameni te vor scoate pre tine şi cu fiiarăle câmpului va fi lăcuinţa ta şi cu iarbă, ca pre un bou te vor hrăni pre tine şi şeapte vremi să vor muta preste tine, până ce vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneaşte preste împărăţiia oamenilor şi cui va vrea o va da pre ea”.

³⁰Într-acelaşi ceas s-au plinit cuvântul asupra lui Navohodonosor şi s-au scos dintră oameni şi iarbă ca un bou au mâncat şi din roaoa ceriului s-au văpsit trupul lui, până au crescut perii lui ca perii leilor şi unghile lui ca ale paserilor.

³¹„Şi după sfârşitul zilelor, eu, Navohodonosor, râdicat-am ochii miei spre ceriu şi mintea mea s-au întors la mine şi bine am cuvântat pre Cel Preaînalt şi pre Cel Viu în veaci L-am lăudat şi L-am mărit, că putearea Lui e puteare veacinică şi împărăţiia Lui în neam şi în neam.

³²Şi toţi lăcuitorii pământului ca o nimica sânt înaintea Lui şi după voia Lui face întru tăriia ceriului şi întru lăcaşul pământului şi nu easte cine să stea împrotiva mâniei Lui şi să zică Lui: «Pentru ce ai făcut?»

³³Într-acea vreame, mintea mea s-au întors la mine şi la cinstea împărăţiei meale am venit şi chipul mieu s-au întors la mine. Şi domnii miei şi boiarii miei m-au căutat pre mine şi întru împărăţiia mea m-am întărit; şi mărire mai multă s-au adaos mie.

³⁴Acum, dară, eu, Navohodonosor, laud şi preaînalţ şi măresc pre Împăratul ceriului, că toate lucrurile Lui sânt adevărate şi cărările Lui, judecăţi; şi pre toţi cei ce umblă cu trufie poate să-i smerească”.