Read Biblia de la Blaj, 1795 Daniil 7 Bible Online

Daniil 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Daniil 7

¹În anul dintâiu a lui Valtasar, împăratului haldeilor, Daniil au văzut vis. Şi vederile capului lui întru aşternutul lui şi visul lui l-au scris. Începutul cuvintelor lui:

²„Eu, Daniil, văzut-am întru vedeniia mea noaptea. Şi, iată, patru vânturi ale ceriului au lovit în Marea cea Mare.

³Şi patru fieri mari ieşea din mare, osibite întră sine.

⁴Cea dintâiu era aseamenea leoaiei şi aripile ei ca aripile vulturului. Văzut-am până s-au smuls aripile ei şi s-au râdicat de pre pământ şi pre picioare de om au stătut şi inimă de om s-au dat ei.

⁵Şi, iată, altă fiiară, aseamenea ursoaiei; şi într-o parte au stătut şi trei coaste în gura ei, întră dinţii ei, şi aşea să zicea ei: «Scoală-te, mâncă cărnuri multe!»

⁶După aceasta, am văzut şi, iată, altă fiiară, ca un pardos; şi patru aripi de pasăre avea pre sine şi patru capete avea fiiara şi puteare s-au dat ei.

⁷După aceasta, am văzut şi, iată, a patra fiiară, groaznică şi minunată şi tare foarte; şi dinţii ei de fier şi mari şi unghile ei de aramă, mâncând şi sfărâmând; şi ce rămânea cu picioarele sale călca. Şi aceasta era cu mult mai într-alt chip decât toate fierile ceale mai dinainte şi avea zeace coarne.

⁸Şi mă uitam la coarnele ei şi, iată, alt corn mic au ieşit din mijlocul lor; şi trei coarne ale ei din ceale dintâiu s-au smult dinaintea feaţii aceluia. Şi, iată, ochi ca ochii omului era în cornul acela şi gură mare, grăitoare, şi făcea războiu cu sfinţii.

⁹Văzut-am până ce s-au pus scaonele şi au şezut Cel Vechiu de zile. Şi îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui ca lâna curată. Scaonul Lui, pară de foc; roatele lui, foc arzătoriu.

¹⁰Râu de foc cura ieşind dinaintea Lui, mii de mii slujiia Lui şi întunearece de întunearece sta înaintea Lui! Judecătoriul au şezut şi cărţile s-au deşchis.

¹¹Văzut-am atunci pentru glasul cuvintelor celor mari ce le-au grăit cornul acela. Şi am văzut până s-au omorât fiiara şi au perit, iară trupul ei s-au dat să se arză în foc.

¹²Şi aceloralalte fieri li s-au luat săpânirea şi lungime vieţii s-au dat lor, până la vreame şi vreame.

¹³Văzut-am întru vedeniia nopţii şi, iată, cu norii ceriului, ca un Fiiu Omenesc vinea şi până la Cel Vechiu de zile au sosit şi înaintea Lui s-au adus.

¹⁴Şi s-au dat Lui stăpânirea şi cinstea şi împărăţiia; şi toate noroadele şi neamurile şi limbile Lui vor sluji. Şi stăpânirea Lui, stăpânire veacinică, carea nu va treace şi împărăţiia Lui nu să va strica.

¹⁵Îngrozitu-s-au duhul mieu întru mine, eu, Daniil, şi vederile capului mieu împreună mă turbură.

¹⁶Şi m-am apropiiat la unul din cei ce sta şi adevărul cercam de la el pentru toate aceastea. Şi mi-au spus mie adevărul şi tâlcuirea cuvintelor mi-au arătat mie:

¹⁷«Aceaste patru fieri, patru împărăţii să vor scula pre pământ, care să vor strica.

¹⁸Şi vor lua împărăţiia sfinţii Celui Preaînalt şi o vor ţinea până în veacul veacurilor».

¹⁹Şi am cercat cu deadinsul pentru fiiara cea de a patra, carea era cu mult mai într-alt chip decât toate fierile şi groaznică foarte; dinţii ei, de fier, unghile ei, de aramă, mâncând şi sfărâmând; şi ce rămânea cu picioarele sale călca.

²⁰Şi pentru ceale zeace coarne din capul ei şi pentru celalalt care au ieşit şi au smult trei din ceale mai dintâiu şi pentru cornul în carele era ochi şi gură grăind mari şi vedearea lui era mai mare decât a celoralalte.

²¹Văzut-am, şi cornul acela făcea războiu cu sfinţii şi s-au întărit mai mult decât ei.

²²Până ce au venit Cel Vechiu de zile şi au dat judecată sfinţilor Celui Preaînalt; şi vreamea au sosit şi împărăţiia o au ţinut sfinţii.

²³Şi au zis: «Fiiara a patra, împărăţiia a patra va fi pre pământ, carea va întreace toate împărăţiile şi va mânca tot pământul şi-l va călca şi-l va tăia pre el.

²⁴Şi ceale zeace coarne ale ei, zeace împăraţi să vor scula şi după ei să va scula altul, carele va întreace cu răutăţile pre toţi cei mai dinainte şi pre trei împăraţi va smeri.

²⁵Şi cuvinte va grăi asupra Celui Preaînalt şi pre sfinţii Celui Preaînalt va amăgi şi va cugeta să schimbe vremile şi leagea şi să va da în mâinile lui până la vreame şi vremi şi jumătate de vreame.

²⁶Şi judecata va şedea şi stăpânirea lui o vor muta, ca să o strice şi să o piiarză până în sfârşit.

²⁷Şi împărăţiia şi putearea şi mărimea împăraţilor celor de supt tot ceriul s-au dat sfinţilor Celui Preaînalt şi împărăţiia Lui e împărăţie veacinică; şi toate stăpânirile vor sluji Lui şi vor asculta de El»”.

²⁸Până aici e sfârşitul cuvântului. Eu, Daniil, gândurile meale mult m-au turburat şi faţa mea s-au schimbat şi cuvântul în inima mea l-am păzit.