Read Biblia de la Blaj, 1795 Miheia 1 Bible Online

Miheia 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Miheia 1

¹Şi au fost cuvântul Domnului cătră Miheia, fiiul lui Morast, în zilele lui Ioatam şi a lui Ahaz şi a lui Iezechia, împăraţilor Iudei, pentru ceale ce au văzut de Samaria şi de Ierusalim.

²Auziţi, noroade, cuvintele [1] şi să ia aminte pământul şi toţi cei ce sânt într-însul! Şi va fi Domnul Dumnezeu întru voi spre mărturie, Domnul din casa cea sfântă a Sa.

³Că, iată, Domnul va ieşi din locul Său şi Să va pogorî şi Să va sui preste înălţimile pământului.

⁴Şi să vor cutremura munţii supt Dânsul şi văile să vor topi ca ceara de faţa focului şi ca apa ce cură în jos.

⁵Pentru păgânătatea lui Iacov, toate aceastea, şi pentru păcatul casii lui Israil. Carea e păgânătatea lui Iacov? Au nu easte Samaria? Şi care e păcatul casii lui Iuda? Au nu easte Ierusalimul?

⁶Şi voiu pune Samariia spre pază poamelor ţarinei şi spre sădire viei şi voiu surpa în prăpastie pietrile ei şi voiu descoperi temeliile ei.

⁷Şi toate ceale cioplite ale ei le vor tăia şi toate năimirile ei le vor arde cu foc şi pre toţi idolii ei voiu pune întru piiardere, că din plăţile curviei le-au adunat şi din plăţile curviei au întors.

⁸Pentru aceasta, va plânge şi să va tângui, umbla-va desculţă şi goală, face-va tânguire ca a bălaorilor şi plângere ca a featelor sirinilor.

⁹Că s-au lăţit rana ei, pentru că au venit până la Iuda şi au atins până la poarta norodului Mieu, până la Ierusalim.

¹⁰Cei din Ghet, să nu vă măriţi, şi cei din Enachim, nu zidiţi din casă râs, cu pământ presăraţi râsul vostru!

¹¹Ceaea ce lăcuiaşte bine cetăţile ei n-au ieşit, ceaea ce lăcuiaşte în Senaar să plângă casa carea easte lipită de ea; lua-va de la voi rana durerii.

¹²Cine au început întru bune ceaea ce lăcuiaşte dureri? Că s-au pogorât reale de la Domnul preste porţile Ierusalimului,

¹³Sunetul carălor şi al călăreţilor. Ceaea ce lăcuiaşte în Lahis începătoare easte păcatului featii Sionului, că întru tine s-au aflat păgânătăţile lui Israil.

¹⁴Pentru aceaea, va da pre cei ce să trimit până la moştenirea Ghetului, căsi deşearte în deşert s-au făcut împăraţilor lui Israil.

¹⁵Până ce moşteani vor aduce ţie, ceaea ce lăcuieşti în Lahis; moştenire până la Odolam va veni mărirea featii lui Israil [2].

¹⁶Rade-te şi te tunde pentru fiii cei iubiţi ai tăi, lăţeaşte-ţi pleşugirea ta ca vulturul, că robi s-au dus din tine!